Se spune că avem o mulțime de oameni buni, foarte receptivi, acțiunile lor sunt oportune și cred că ei sunt foarte mândri de acest fapt. Vreau să cer sfatul acestor oameni inteligenți și buni. Apropo, mi-am imaginat deja cum poștașul aduce la redacție genți cu scrisori sau – altă variantă – au „picat” rețelele de socializare de la mesajele celor care vor să mă ajute, să-mi dea sfaturi, să-mi împărtășească întâmplări din viața lor.
Am 23 de ani, am abandonat două facultăți (prima oară că nu-mi plăcea, a doua – din cauza disciplinei programare pe care nu am putut să o trec și mi s-a propus să studiez în bază de contract). Despre ce fel de contract putem vorbi dacă suntem doi la mama și ea, lucrând 24 de ore din 24, primește cu puțin mai mult decât îi dau de cheltuială părinții unui fost coleg de-al meu?
Acum am un rezultat „minunat» de patru ani după liceu: nici studii, nici experiență de lucru, nici viață personală, care, de altfel, nu am avut-o deloc în 23 de ani. Mă simt ca un (…).
Probabil, în multe privințe de vină sunt chiar eu, dar nu pot înțelege, de ce nu-mi merge deloc. Poate să încerc să intru la Academia de Studii Economice, deoarece mai este timp, am uitat puțin, fiindcă am învățat sârguincios la a doua facultate, dar m-a dat de sminteală informatica, nu degeaba nu-mi plăcea la școală. Dar, fiind admis la 24 de ani, voi ieși de acolo cu tot cu master la 29 de ani. La vârsta asta și fără experiență de lucru cine mă va angaja? Nimeni…
Oamenii ca mine sunt aruncați la gunoi. În plus, în timp ce mă zbuciumam, am slăbit de la 62 de kg la 56 pentru că făceam efort și în sala de sport.
Am tras o concluzie, că tot de ce mă apuc se transformă în praf. Rezultatul: lipsa experienței de muncă, lipsa studiilor superioare, perspective dubioase în viață, de viața personală în genere pot să uit (cu părere de rău, cu cât mai mulți ani am, cu atât sunt mai puține șansele să găsesc o fată).
Ce sfat mi-ați putea da în această situație, unde e ieșirea? Anii trec în zadar. Sunt un ratat. Mama îmi tot zice să mă duc cu o rudă în Rusia… O înțeleg. Dar reiese că toată viața va trebui să fac naveta, deoarece vor rămâne în urma vieții de aici.