Dacă au de gând să le adauge pensionarilor vreo 30-50 de lei, se vorbește la nesfârșit cum se va îmbunătăți viața sărmanilor, îi tot filmează pe cei năpăstuiți, silindu-i să spună că acum ei de asemenea vor călători și vor ajuta și nepoții. În schimb, salariile miniștrilor cresc de 2-3 ori în tăcere. Abia mai târziu aflăm că au acest drept, deoarece conduc acum câte 2-3 ministere unite și muncesc atât că ți se face milă de ei.
Dar, dacă stai să te gân-dești, după comasarea ministerelor, ei nu au început a lucra câte 16-24 de ore pe zi, ci cel mult 10 ore și nu există rezultate vizibile, din contra. Dar miniștrii nu sunt muritori de rând, nu sunt niște țărani, muncitori sau pensionari, fiindcă pe lângă salariul lunar și alte stimulente financiare, au dreptul la un număr de „plăți de încurajare”. Mai exact, ei doresc să trăiască bine, să nu supraviețuiască ca oamenii din țara condusă de ei, de aceea nu se zgârcesc când e vorba de viața lor.
Uneori privești televizorul și ți se face părul măciucă de ceea ce vezi. Un ministru, zâmbind dulce, spune: ce ziceți, de unde 30 de mii de lei pe lună, primesc curat vreo 21 de mii. Altul, departe de sfera pe care și-a propus să o dezvolte, nu are mult să se indigneze că nu este o sumă mare, pentru că ei, slujitorii noștri, reprezintă țara, iată de ce lor nu trebuie să le fie rușine. Dar nu este o rușine atunci când cei din Occident afirmă că Moldova, cu terenurile sale fertile, cu un popor muncitor, care fuge de sărăcie în străinătate, este cea mai săracă țară din Europa? Și nu este o rușine să primești astfel de salarii atunci când republica și locuitorii săi trăiesc în sărăcie?
Deși recunosc că vreau și eu, măcar șase luni, să fiu ministru, să mă simt om, să primesc 21 de mii de lei curat, să călătoresc cu mașină de serviciu pe cheltuiala statului, să mănânc bucate gustoase la cantina guvernamentală ieftină și să plec în străinătate cu chestiuni aparent foarte importante.
Credeți-mă, țara nu se va rușina cu mine, pentru că am trăit și voi trăi cu mijloacele pe care le-am câștigat, așa ca marea majoritate a oamenilor, modest, câteodată la limita sărăciei. Cred că nu e frumos să se laude la televiziuni cu salariile lor lunare, când unii oameni nu primesc atâția bani nici într-un an.
