E bine totuşi că asemenea tineri sinceri, insistenţi, perseverenţi cum e directorul SRL „Timpromvit” din Ungheni, Vitalie Enachi, sunt mulţi.
— La ce visaţi acum?
— La o familie sănătoasă, la un viitor luminos, la studii superioare pentru copii, să aibă un scop în viaţă.
— Iar cu 20 de ani în urmă?
— La o carieră. Da, la 14 ani visam la aşa ceva, visam să am un combinat de carne. Părinţii mei sunt pedagogi şi la combinat n-au lucrat. Dar nu am reuşit să-l am şi m-am reprofilat. Azi mă ocup de sisteme de aer condiţionat, de protecţie solară, uşi, ferestre.
— Aţi spus că studiaţi limba germană. De ce?
— Avem ce învăţa de la nemţi. Deşi nici noi nu suntem un popor pierdut, de la europeni face să înveţi. Noi cunoaştem multe, dar să înveţi nu e de prisos.
— Ce am putea noi să-i învăţăm pe cei din Europa?
— Vizitez des Germania şi văd că ne deosebim de ei prin cultură, modul de gândire, de economie nu mai zic. Dar la ei, în relaţiile dintre oameni; nu e acea căldură care există la noi, suntem mai deschişi. Acolo nu sunt deosebiri între bărbaţi şi femei. Dacă o femeie merge pe drum cu o geantă grea şi îi propui s-o ajuţi, se va supăra. La fel şi oamenii în vârstă, dacă le vei ceda locul într-un mijloc de transport.
— Ce anume vă atrage în Occident?
— Modul lor de viaţă, acolo e o infrastructură minunată, învăţământul, medicina – toate sunt la nivel, mă simt confortabil acolo. Iau multe de la ei şi îmi vine gândul să rămân acolo, dar deocamdată nu ştiu.
— Ceea ce luaţi de acolo prinde rădăcini la noi?
— Prinde, pur şi simplu, la noi oamenii, în majoritate, nu au asemenea posibilităţi materiale, deşi mă străduiesc să le explic că, dacă se ia totul în consideraţie, omul are doar de câştigat.
— Povestiţi-ne despre familia dvs.
— Am soţie şi doi copii. Aceasta e fericirea mea. Soţia mea e cel mai minunat om pe lume, îi iubesc nespus pe toţi. Ea e din Ungheni. Ea mă însufleţeşte, mă susţine, îmi dă sfaturi. Nu sunt superstiţios, dar ştiu că dacă o îi voi asculta părerea, totul va reuşi. Dacă ea e alături şi eu fac o tranzacţie, înseamnă că totul va fi bine. Iar cel mai sfânt, cel mai de preţ ce poate avea un om în viaţa sa sunt copiii.
— Ce e important în relaţiile cu soţia?
— Să poţi ceda, doar nu există familie fără probleme, de aceea trebuie să ştii a ceda. Şi acest lucru l-am învăţat de la soţie în cei 6 ani de când suntem împreună. Până la căsătorie aveam alte principii, alte concepţii. Să cedezi nu înseamnă să taci, ci să vorbeşti şi să cauţi un compromis. Tăcerea nu e o soluţie a problemei.
— Cu copiii?
— Copiii sunt ca un burete, ei îmbibă totul, şi ce-i bun, şi ce-i rău, de aceea trebuie să te strădui să fii un exemplu pentru ei. Copiii nu trebuie să fie martori când părinţii clarifică relaţiile, deoarece sunt foarte emotivi şi pot înţelege totul în alt mod, sub aspect negativ.
— Nu sunteţi unicul copil în familie?
— Suntem patru, suntem foarte fericiţi, ne susţinem unul pe altul. Eu sunt cel mai mare. Locuim aproape unul de altul. Şi eu visez să avem patru copii sau chiar cinci… Când au apărut copiii, am înţeles că nu-i chiar atât de simplu să-i creşti.
— Cu caracterul pe care îl aveţi vă simţiţi bine în lumea noastră?
— Mă aranjează totul, dar vreau în Occident, cu părere de rău. Însă chiar şi dacă voi pleca, voi ţine cele mai strânse legături. Mă vor strădui să las aici afacerea mea.
— Cred că trebuie să ai acest simţ în sânge. Poţi să înveţi, dar e greu. Întrebaţi dacă sunt mulţumit de mine? În proporţie de 70 la sută. Nu-mi ajunge încredere, cunoştinţe, multe nu-mi ajung. Dar noi deseori căutăm vinovaţii, pe când cauza suntem noi, dacă vom mai munci asupra noastră, şi statul va fi altfel, şi vom trăi altfel.
