Să mă ierte confrații mei, bărbații, dar vreau să scriu despre femei. Recunosc, sunt considerat un bărbat ținut sub papuc, însă eu pur și simplu îmi iubesc soția, copiii, îmi place să petrec timpul cu ei, să mergem împreună în natură vară și să mă mir cât de isteți sunt copiii, împreună cu ei să descopăr lumea înconjurătoare, iarna să-i plimb cu sania și să mă bucur de bucuria celor dragi.
Dar nu e vorba de mine, ci de femei. Trebuie să recunoaștem că noi, fosta jumătate puternică a omenirii, am cedat de bună voie drepturile noastre de a fi capi de familii și am recunoscut cu bucurie egalitatea de gen, transmițând femeilor pârghiile conducerii. Cel puțin în familie. Ele s-au adaptat foarte repede la realitățile istoriei moderne. Îmi amintesc cum mama mea, atunci când ea și tata au rămas fără lucru în anii 90, nu s-a pierdut cu firea ca tata, dar a început împreună cu alte femei să ducă ceva în România de vânzare, să aducă de acolo, apoi să plece la Cernăuți, la Odessa, în timp ce tata trăia o stare de neînțeles, a început să bea. Eram foarte tânăr atunci, îmi era milă de el, fiindcă nicidecum nu-și putea găsi un rost. Bine că mama nu avea pretenții, nu-i reproșa, iar într-o zi, făcând bagajele și luându-l pe tata la braț, a plecat cu el în Rusia. În mod surprinzător, el s-a regăsit.
Acum mă uit la ceilalți bărbați și mă mir de ce se întâmplă cu noi. Soțiile multora muncesc în străinătate, în timp ce soții au grijă de copii și își imaginează că sunt cine știe cine. Chiar m-am certat cu un cunoscut din cauza asta, nici până în ziua de azi nu ne salutăm.
Am început să scriu, dar mă gândesc, de ce fac acest lucru? Probabil, pentru a spune că femeile sunt mai descurcărețe, spre deosebire de noi, nu numai că pot, dar și fac. Duceți-vă la magazin și veți vedea ce cumpără femeile și ce procură bărbații. Uitați-vă, cine se duce la piață și vine de acolo cu gențile pline. Cine spală, mătură, gătește, îngrijește copiii, face cu ei lecțiile, învață poezii, lucrează la egal cu noi? Nouă ne rămâne doar să le iubim, dar pentru asta trebuie să învățăm să facem ceea ce pot ele, iar la magazin să ne ducem nu după un pachet de țigări, ci după o ciocolată pentru femeia iubită.
Vladimir Păduraru