Joi, săptămâna trecută, am ieșit în oraș și am văzut cum lucrătorii serviciului de amenajare din Ungheni măturau trotuarele. Ningea și zăpada imediat lichida toate rezultatele muncii lor.
M-am gândit cu amărăciune că nu prețuim deloc oamenii. Considerăm că așa și trebuie să fie. Cade zăpada și lasă s-o măture muncitorii, deoarece ei lucrează fără benzină, nu au nevoie de piese de schimb, chiar dacă ies din funcțiune, pot fi înlocuiți, iar utilajele, despre care poți doar în ziare să scrii, lasă să staționeze. Acești oameni îmbrăcați cam rău, cu toate că, probabil, ar trebui să li se dea nu numai jiletci, ci și haine de lucru, încălțăminte, salvează orașul de murdărie. Li se plătește oare salariul la timp? Această întrebare în genere nu ar trebui să apară, lor ar trebui să li se achite banii în primul rând.
După prima zăpadă, când numai pe marginea drumului de pe strada Romană mai rămăsese gheață, femeile o spărgeau cu răngile, cu toate că ea, după părerea mea, nu împiedica nimănui. S-a gândit cineva cum vor interpreta acest lucru cetățenii străini care trec prin orașul nostru, nu-i este rușine față de ei pentru femeile înarmate cu răngi? Iar a doua zi a plouat… Așa a fost și cu zăpada, atunci a nins toată ziua și câteva femei cu mături în mâini nicidecum nu vor curăța orașul de precipitații.
