Caritate. Ce sentiment gingaş şi cald. Cred că ar trebui să ne privească pe fiecare dintre noi. Dar oare aşa e în realitate? Mi se pare că e cu totul altfel, în caz contrar, de ce într-o ţară mică cum e Moldova avem atâţia săraci, boschetari, oameni năpăstuiţi de soartă, inclusiv bătrâni şi copii. Dacă e să vorbim despre copii, cel mai groaznic e atunci când ei devin orfani cu părinţi în viaţă. Totodată, în ţara noastră creşte numărul celor bogaţi, al milionarilor pe care îi interesează numai agonisirea averii.
Ce-i drept, ei sunt bogaţi material, dar spiritual eu îi consider săraci. Ei se pot duce la biserică să se roage, dar să nu facă nimic bun, din suflet. Dacă în societatea noastră ar fi mai puţini oameni indiferenţi şi hrăpăreţi, cred că ar fi mai puţini săraci şi umiliţi.
Puţină lumină. Într-un an sunt 365 de zile, dar, de fapt, parcă ar fi 2-3. Veţi întreba, de ce? De acea că îi felicităm şi le ajutăm celor defavorizaţi numai de sărbători, crezând că ei doar la sărbători au nevoie de noi. Mi se pare că nu ar trebui să fie aşa. Doar ei, ca şi noi, vor să fie fericiţi în fiecare zi. Haideţi să ne imaginăm că aşteptăm cu toţii sărbătorile ca să mâncăm ceva gustos, să ne îmbrăcăm frumos, să ne întâlnim cu persoanele dragi, pur şi simplu, să fim fericiţi. Fiţi de acord, nu fiecare poate trăi aşa, mai ales în lumea contemporană, unde tinerii nu trăiesc fără tehnică scumpă, fără manichiură, machiaj etc. Iar sărmanii copii la nişte centre oarecare, în familiile sărace, trăiesc şi nu se plâng că nu au cu ce să se îmbrace. De ce politicienii, oligarhii îşi amintesc de copii, de veterani şi bătrâni numai înainte de alegeri şi sărbători? Nu vreau să ofensez pe cineva, pur şi simplu, dau exemplu oamenii care nu ştiu ce înseamnă să numere bănuţi pentru pâine şi cum e când nu cunoşti gustul ciocolatei. Aceşti oameni ocupă cele mai înalte funcţii şi trebuie, sunt obligaţi să ajute nu numai de sărbători.
Poate cineva va citi aceste rânduri şi va spune: „Nu e adevărat, eu în fiecare zi încerc să le ajut oamenilor nevoiaşi”. Drept răspuns la acest vorbe nu-mi rămâne decât să spun: „Dumnezeu să vă păzească pentru mărinimia şi compasiunea de care daţi dovadă!”.
Eu visez să obţin ceva în viaţă şi să le ajut celor săraci, considerând că fiecare dintre noi are dreptul la o viaţă demnă. Nu contează, dacă eşti bogat sau sărac, important e ce inimă ai. Suntem obligaţi să împărţim fericirea cu cei care nu o au. Îi chem pe toţi să fie mărinimoşi, iar pentru aceasta le vor mulţumi ochii plini de lacrimi de fericire. Ei vă vor mulţumi pentru mâna întinsă şi inima deschisă!
