În prezent, se acordă o mare atenţie tradiţiilor populare. Asemeni mozaicului, ele sunt adunate fărâmă cu fărâmă, astfel, capătă o nouă viaţă. Cine joacă rolul principal în căutarea, renaşterea, valorificarea, păstrarea lor? Oamenii cărora le pasă? Intelectualitatea? Focarele de cultură şi specialiştii lor? Probabil, şi unii, şi alţii. Însă am dorit să vorbim despre căminele culturale care, s-ar părea, acum ar trebui să se ocupe anume de tot ceea ce se numeşte „popular”.
Ion Bejan, primarul comunei Pârliţa, consideră că rolul principal în păstrarea tradiţiilor aparţine instituţiilor de cultură, dar cu susţinerea activă din partea administraţiei locale. Dar oare ele se pot ocupa de aceasta, aflându-se în starea lor actuală? Doar din 62 de de instituţii de cultură din raionul Ungheni, se încălzeşte numai una într-o localitate sătească – Casa Raională de Cultură din Pârliţa. Interlocutorul recunoaşte că atunci când afară e frig, din căminul de cultură neîncălzit ai vrea să fugi cât mai repede. Poate ar avea rost să se închidă o jumătate din ele, iar mijloacele disponibile să fie alocate celor rămase? Primarul nu e de acord, chipurile, cultura în fiecare localitate are particularităţile sale şi trebuie de găsit mijloace pentru a o dezvolta, doar şi aşa tinerii pleacă din sat. Dacă se va acorda atenţie, se vor aloca fonduri, se va majora salariul lucrătorilor din cultură – doar ei, ca nişte cercetaşi, caută talente. Să li se dea deci posibilitatea să se ocupe de aceasta – atunci aceste instituţii îşi vor veni în fire, în caz contrar, pot apărea procese ireversibile.
Şefa Secţiei Cultură şi Turism din raion, Eugenia Baroncea, consideră că de păstrarea, înmulţirea tradiţiilor sunt datori să se ocupe toţii, deşi rolul principal trebuie să aparţină lucrătorilor din cultură. Ce-i drept, în raion pentru aceasta nu există condiţiile necesare, în special, la sate, şi acestui lucru nu i se acordă nicio atenţie. Totodată, sunt localităţi unde munca de păstrare a tradiţiilor e la nivel, de exemplu, în oraşul Corneşti, în Costuleni, Măcăreşti, Todireşti ş. a. Aici oamenii dau dovadă de mult suflet, iar administraţia locală le acordă un sprijin multilateral.
În prezent, se pare, are loc căutarea formelor acceptabile de muncă, sunt lansate propuneri privind crearea unor centre de cultură. Ce poate face un singur om într-un cămin de cultură în satul cu 400 de locuitori? De exemplu, în Cioropcani este o casă de cultură uriaşă, iar la doar doi kilometri de la el, în Stolniceni, un cămin de cultură. Primarului i s-ar fi propus să facă acolo un centru de cultură, în care să fie 4 lucrători, care ar putea organiza activităţi de masă pentru întreaga comună. Între timp, clădirea cu încetul se distruge.
În ce priveşte păstrarea tradiţiilor, în prezent Secţia Cultură se străduie să organizeze în sate activităţi care oglindesc specificul lor. De exemplu, în Năpădeni femeile gătesc foarte bine şi acolo a avut loc festivalul „La plăcinte” care, speră, va deveni anual. În sate oamenii sunt foarte sinceri, participă cu mare plăcere la asemenea sărbători. În Todireşti iubesc gluma şi acolo s-a desfăşurat o sărbătoare a umorului. În sate e nevoie de cultură, dacă nu va fi cultură, nu va fi nici suflet.
