Odată cu căderea frunzelor, vine şi anotimpul pedagogilor. Ori de câte ori vine toamna, mă încearcă un sentiment de deja vu. Imaginar îmi pregătesc buchetul de flori, îmi aranjez bluza şi fustiţa şi mă îndrept spre şcoală. An de an, revin la gimnaziul din satul meu natal, Zagarancea. Îmi amintesc despre careurile organizate în faţa şcolii, la care eram şi mustraţi, şi menţionaţi. Nu pot să uit nici năzdrăvăniile pe care le-am făcut cu colegii sau despre care am ştiut că au fost comise. Unele poate că şi au fost mai şmechere, mai inofensive, alte întâmplări au ţinut nervii pedagogilor întinşi la maximum. Mi se părea atunci, în mintea mea de gimnazistă, că mai straşnică faptă decât să spargi o fereastră sau o vază nu există. Dar profesorii, deşi ne-au certat, fapta noastră urâtă au uitat-o.
Îmi amintesc despre lecţiile de franceză – obiectul meu preferat, când profesoara venită de la o instituţie din oraş ne întreba: „Quelle date sommes-nous aujourd’hui?”. Deşi nu înţelegeam nimic din ce a spus, mi se părea că a cântat, dar nu a vorbit. Am îndrăgit acest obiect pentru totdeauna.
Tot în acest anotimp pedagogii adună un mănunchi mare de flori, cuvinte de laudă la adresa lor, pe care, cu sigurnaţă, le merită mai mult ca oricine, pentru că la început de octombrie e ziua lor profesională. Este sărbătoarea celor care modelează suflete de copil, care transmit generaţiei tinere cunoştinţe în diferite domenii.
Probabil, majoritatea dintre noi, cei care am fost elevi, în ziua cu pricina le vom transmite un gând bun acestor făuritori. Anume ei, pedagogii, stau la baza succesului unui om, a unei echipe, a unei ţări întregi. Sunt sigură că fiecare dintre noi suntem bucuroşi când ne vedem iubiţii profesori sănătoşi, pentru ca să poată să-şi facă eficient activitatea, optimişti, pentru ca să nu-şi piardă speranţa în ziua de mâine, perseverenţi şi dornici de a pune în aplicare noutatea, pentru că de ei depinde viitorul acestei ţări. Să le ajungă timp şi pentru familie, în care să domnească liniştea şi dragostea. Iar cel mai important, aşa cum de ei depinde soarta acestui stat, aşa şi statul să-i recompenseze cu salarii decente.
