Am citit în ziarul „Unghiul” că părinţii trebuie să plătească pentru tot la grădiniţă şi la şcoală. Eu în genere îmi imaginez viaţa de azi aşa, de parcă oamenii simpli ar fi rupţi în bucăţi şi fiecare se străduie să înhaţe o bucată cât mai mare. Rupe şi strigă că e puţin, că e nenorocit, că-i trebuie mai mult.
Oare nu se gândesc că degrabă nu vor avea ce rupe, că poate crăpa şi răbdarea celor de care trag? Dar, cunoscând obiceiurile de la noi, ţi se face groază că vor continua să rupă, că în locul unui „rupător” vor veni alţii. Dar de unde să se ia acum alţii, dacă toţi au ieşit din trecutul comunist unde nu se făcea altceva decât să vorbească frumos şi să promită marea şi sarea. La ce ne putem aştepta de la oameni educaţi şi instruiţi în acea perioadă, cu o mentalitate sovietică învechită? Iar pe noi într-adevăr ne rup şi fac acest lucru fără pic de obraz, nimeni nu se gândeşte de unde un om simplu, cu un salariu de 3000 de lei, să ia bani pentru grădiniţă, şcoală, medicină, studiile copilului la colegiu sau universitate, căci, chiar dacă va putea învăţa în grupa cu finanţare din buget, va trebui să mănânce şi să trăiască undeva şi toate acestea costă scump.
Totodată, mai cred că ţara noastră e foarte bogată. Vedeţi, oricât se fură, oricât ne prostesc, ne sufocă cu preţuri, tarife, cursul înalt la dolar şi euro, noi ne ţinem. Bineînţeles, ne-am înrăit, aproape că nu mai zâmbim. Cum să zâmbeşti dacă aprinzi televizorul şi îndată auzi cum strigă: alegeri anticipate, alegeţi-ne pe noi. Pe cuvânt de onoare, uneori vrei să scuipi în feţele lor, măcar pe ecran. Ai mutat canalul, iar acolo, cu mutre deştepte, de acum ţi se spune că alegerile sunt posibile. Se dovedeşte că şi aceşti „profeţi” au rupt de la noi, deoarece cei mai mai „rupători” le-au plătit ca ei să ne sucească minţile cu iscusinţă.
Rup toţi, de la cizmar până la preşedinte. Dacă cineva nu reuşeşte să rupă de la noi bani, te iau cu sentimentele, morala. Iar noi tot mai trăim şi aşteptăm, cum se vede, încă n-au rupt tot de la noi.
