Un nou raport lansat astăzi de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) oferă informații despre volumul pierderilor de alimente și cauzele acestora și indică unde au loc pierderi în diferite etape ale lanțului de aprovizionare cu alimente. De asemenea în raport se solicită decizii informate pentru o reducere eficientă și se oferă noi modalități de a măsura progresul.
Acest lucru nu va ajuta doar la realizarea progreselor către atingerea țintei importante de reducere a pierderilor și a risipei de alimente, dar ar putea contribui și la realizarea unei serii de Obiective de Dezvoltare Durabilă legate de securitatea alimentară și durabilitatea mediului, se arată în raport.
Conform raportului „Situația în Alimentație și Agricultură în 2019”, la nivel mondial, aproximativ 14% din produsele alimentare se pierd în procesul dintre post-recoltare și vânzare, inclusiv prin activitățile de la fermă, depozitare și transport. Cu toate acestea, pierderile alimentare variază considerabil de la o regiune la alta în cadrul acelorași grupuri de mărfuri și a etapelor lanțului de aprovizionare.
Raportul subliniază necesitatea și oferă o metodologie nouă, pentru a măsura cu atenție pierderile la fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și pentru a identifica măsurile cele mai eficiente de reducere a acestora. Măsurând astfel, vor putea fi identificate punctele critice de pierdere în lanțul de aprovizionare. Acestea sunt etapele unde are loc pierderea unui volum considerabil de alimente, cu un impact major asupra securității alimentare și a economiei.
De asemenea, în raport se subliniază importanța reducerii risipei alimentare, care are loc la nivel de vânzare și consum și este legată de termenul de valabilitate limitat și de comportamentul consumatorilor, cum ar fi cererea de produse alimentare ce respectă standardele estetice precum și stimulente limitate pentru a evita risipa alimentară.
„În timp ce ne străduim să facem progrese în ceea ce privește reducerea pierderilor și a risipei de alimente, nu putem fi cu adevărat eficienți decât dacă eforturile noastre sunt bine documentate printr-o înțelegere solidă a problemei”, a declarat directorul general al FAO, Qu Dongyu, în prefața raportului. El se întreabă: „cum putem permite ca alimentele să fie aruncate atunci când peste 820 de milioane de oameni din lume continuă să sufere de foame în fiecare zi”.
Identificarea punctelor critice unde au loc pierderi alimenatre pentru a răspunde cu acțiuni coordonate
Datele prezentate în raport oferă informații cuprinzătoare referitor la volumul pierderilor și a risipei, etapelor lanțului de aprovizionare și a regiunilor, sugerând existența unui potențial considerabil de reducere acolo unde volumele sunt mai mari.
Volumul pierderilor și a risipei este, în general, mai mare la fructe și legume decât la cereale și boboase de-a lungul tuturor etapelor lanțului de aprovizionare cu alimente, cu excepția pierderilor de la fermă și a celor din timpul transportului în Asia de Est și de Sud-Est.
În țările cu venituri mai mici, cea mai mare parte a pierderilor de fructe și legume proaspete este atribuită infrastructurii slabe. De fapt, multe țări cu venituri mici pierd cantități semnificative de alimente în timpul depozitării, adesea din cauza facilităților de depozitare deficitare, inclusiv depozite frigorifice.
În ciuda faptului că, în majoritatea țărilor cu venituri mari, sunt disponibile instalații de depozitare adecvate, inclusiv depozite frigorifice, pe întregul lanț de aprovizionare, pierderi apar totuși în timpul depozitării, în general din cauza unei defecțiuni tehnice, a unei gestionări deficitare a temperaturii, umidității sau supraîncărcării.
De asemenea, raportul prezintă rezultatele unui număr de studii de caz efectuate de FAO pentru identificarea punctelor critice de pierdere. Rezultatele indică faptul că recoltarea este cel mai frecvent punct de pierdere critic pentru toate tipurile de alimente. Instalațiile de depozitare inadecvate și practicile de manipulare deficitare au fost, de asemenea, numite printre principalele cauze ale pierderilor. Pentru fructe, rădăcini și tuberculi, ambalarea și transportul sunt de asemenea etape critice de pierdere.
Aceste constatări sunt valoroase pentru a oferi îndrumări atunci când se identifică intervenții potențiale pentru reducerea pierderilor alimentare.
Folosirea corectă a stimulentelor
Raportul îndeamnă statele să-și intensifice eforturile pentru a aborda cauzele principale ale pierderii și risipei alimentare la toate etapele și oferă îndrumări privind politicile și intervențiile pentru reducerea pierderilor și a risipei alimentare.
Reducerea pierderilor alimentare și a risipei implică, în general, costuri, iar fermierii, furnizorii și consumatorii vor lua măsurile necesare numai dacă costurile lor sunt depășite de beneficii. Astfel, modificarea stimulentelor pentru diverși actori din lanțul de aprovizionare va implica identificarea opțiunilor care, fie crește beneficiile nete, fie furnizează informații mai bune cu privire la beneficiile nete existente, se constată în raport.
Chiar și atunci când părțile interesate sunt conștiente de beneficiile reducerii pierderilor și a risipei de alimente, acestea pot întâmpina constrângeri care le împiedică să implementeze acțiuni. De exemplu, fără ajutorul financiar, actorii privați din țările în curs de dezvoltare, în special proprietarii mici, ar putea să nu poată suporta costurile ascendente ridicate asociate cu punerea în aplicare a acestor acțiuni. Îmbunătățirea accesului la credite ar putea fi o opțiune chiar și în absența informațiilor detaliate despre pierderi.
De asemenea, raportul va ajuta guvernele să analizeze constrângerile și compromisurile pentru intervenții mai eficiente. De exemplu, aceștia pot conștientiza avantajele reducerii pierderii și risipei de alimente în rândul furnizorilor și consumatorilor și pot influența procesul decizional prin diferite tipuri de acțiuni sau politici.
Cu toate acestea, raportul subliniază că măsurile care vizează reducerea pierderii și risipei de alimente ar trebui să fie coerente și să implice monitorizarea și evaluarea eficientă a intervențiilor pentru a asigura responsabilitatea acțiunilor și a eforturilor existente.
