Fac parte din generația care a apucat acele vremuri, când satenii mei, plecând cu treburi prin sat, puneau o mătură la ușă și o crenguță în poartă, semne că nu-s acasă. Și nimeni nu le păsea pragul sau, Doamne ferește, să le umble prin casă ori prin anexe să le fure din cele agonisite de-o viață. Și acum, ca și pe atunci, avem primărie în sat (atunci se numea selisovet) și vreo zece consilieri, politiști (pe atunci se chemau milițieni), avem scoală cu mai mulți învățători, avem și biserică cu o față bisericească și cu un întreg consiliu bisericesc. Parcă satul și sătenii mei nu-s mai săraci material ca pe vremuri, însa hoția și banditismul printre copii și adolescenți a ajuns la cote îngrijoratoare.
Risc să-mi asum părerea că nu sărăcia materială, cum zic unii, e cauza dezmățului hoției și banditismului printre copiii și adolescenții noștri. Anume sărăcia morală, dupa umila mea părere, e și cauza principală de ce copiii și adolescenții se dedau hoției și banditismului. Cred că noi, cu toții, în primul rând, părinții, cei maturi, primăria și consilierii, învățătorii, preotul din sat și consiliul bisericesc, trebue să ne asumăm responsabilitatea pentru acest necaz, această rușine și năpastă ce atacă satul moldovenesc, în cazul nostru, satul Cornești de prin părțile Ungheniului.
Fiind unul din cei pătimiți de pe urma hoției unui copil sau adolescent, cine știe care-i el, am apelat peste tot, la Ministrul Afacerilor Interne, dar mai ales la consătenii mei, ca să întreprindem ceva, să curmăm dezmățul hoției în rândul copiilor și adolescenților. Păcat de zis, cei de la Ministerul Afacerilor Interne, cât și de la Inspectoratul de Poliție Ungheni, au reacționat prompt, venind cu o „mapă de argumente” cu referire la ceea ce întreprind polițiștii ca să-i ajute pe minorii și adolescenții delincvenți. Am înțeles de la polițiști că legislația în privinta acestora e prea blândă sau chiar nu există deloc. Polițiștii sunt nevoiți să aștepte ca micii hoți și bandiți să împlinească 18 ani, ca să poată lua măsuri penale față de ei.
Spre satisfacția mea, din partea sătenilor și nu numai, am primit mai mult de 170(!) de sugestii. Așa, putem spune, că în baza celor publicate în rețelele de socializare am reușit să realizez un fel de sondaj, în care moldovenii de la sate își spun păsul, cum să scăpăm de flagelul hoției și banditismului printre minori și să aducem legea, pacea și liniștea în satele moldovenești. De la bun început vreau să menționez că toți locuitorii de la sate recunosc că problema hoției și banditismului printre copii și adolescenți există și se agravează, chiar dacă cifrele în statistica ministerului devin tot mai încurajatoare.
Cele expuse de către participanții la discuții se reduc la următoarele:
1. Polițistul de sector, fie și poliția comunitară, fără participarea activa a sătenilor, primăriei, consilierilor, pedagogilor, bisericii nu va face față în lupta de curmare a hoției și banditismului printre minorii de la sate.
2. Guvernul de la Chișinău ar trebui să instituie funcții speciale de lucrători sociali și psihopedagogi în primăriile locale, destinate educației și reabilitării psihosociale a minorilor cu apucături delincvente. Hoția și banditismul printre minori devine o răsadniță a hoției și banditismului printre maturi. Aici se cer cadre special pregatite și nu lozinci goale.
3. Cazurile de hoție și banditism la sat trebuesc discutate public, cu participarea comunității și nu dosite prin dosare. Fiecare dintre noi, maturii, părinții, fie lucrători ai primăriei, consilieri din consiliul local, învătători de la scoală, chiar și fața bisericească cu consiliul bisericesc, trebuie public apreciați după rolul lor în prevenirea și combaterea hoției și banditismului printre minorii din sate.
4. Ministerul Educației sau cum se mai numește acum la Chișinau, ar trebui să reintroducă pedagogi în domeniul educației prin muncă și psihopedagogi, care în mare parte lipsesc peste tot în școlile de la sate. Fostele ateliere de muncă au devenit depozite, iar strungurile au dispărut. Munca și ocupațiile speciale, în măsura și variantele cuvenite pentru minori, rămân singurele soluții de a crește Omul din copii și adolescenți.
5. Guvernul de la Chișinău, Ministerul de Interne și cel al Educației de urgență ar trebui să elaboreze o lege și o instrucțiune referitor la prevenirea și contracararea hoției și banditismului printre copii și adolescenți. De asemenea, deschiderea de urgență a unor instituții speciale de corecție a comportamentelor antisociale printre copii și adolescenți, cum există în statele civilizate. În Republica Moldova nu există instituții speciale cu regim semiînchis destinate corecției sociale și psihosociale a comportamentelor delincvente printre copii.
