În august, reprezentanţi şi membri ai unei confesiuni religioase defilau pe străzile oraşului Ungheni în haine specifice. Cântecele lor au scos pe la ferestre mulţi curioşi. Sectanţii împărţeau trecătorilor dulciuri, probabil, le adresau şi anumite mesaje încurajatoare. Era o apariţie în premieră în oraşul de la hotarul cu Uniunea Europeană. După modul paşnic şi fără să se bage în sufletul cuiva, poţi spune că ei propagă bunătatea, credinţa într-un zeu al lor. Dar, analizându-i mai detaliat, ţi se creează impresia că li s-a şters personalitatea. Pe faţa lor nu se prea pot identifica emoţii.
Peste câteva zile, reprezentanţii unui alt grup a impresionat. În ultimul timp, cam multe astfel de apariţii! Cert e că de data asta nu avea nimic în comun cu religia. O ungheneancă îmi povestea cum membrii unui partid politic îl invocau pe mesia lor, care a coborât printre oameni, le-a vorbit frumos, le-a zâmbit, a luat în braţe copii străini. „Nu mi se pare normal ca la fiecare pas să ascultăm poveţe electorale. Mai ales că nu suntem în campanie. În magazin, în stradă, în presă cineva te va îndruma încotro să te avânţi, cărui partid să îi dai prioritate. E o zombare politică, mai dihai că în sânul sectelor. Parcă ne au de proşti şi se gândesc că nouă ne este interesant ceea ce spun ei şi purtăm ochelari roz”, spunea indignată femeia. Ea a mai accentuat că tot ce se face în sate, oraşe, raioane, ţară sunt atribuţii profesionale obişnuite ale unui funcţionar, care s-a angajat să construiască un drum, o şcoală sau să aprovizioneze localitatea cu apă. Doar că ultimul timp, aceste angajamente sunt prezentate drept laude.
Cu adevărat, după discuţia cu acea femeie mi-a venit în minte imaginea acelor sectanţi care cântau pe stradă şi într-un extaz nemărginit şi o subordonare totală îşi elogiau religia, zeii şi dumnezeii. Tot aşa şi „sectanţii politici” aplaudă la fiecare cuvinţel al mesiei lor. Există totuşi o diferenţă, primii, oarecum, îşi promovează religia apelând la mărinimie, bunătate, dar şi profitând de anumite ajutoare. Partinicii însă îşi arată subordonarea pentru ca ulterior să se bucure de privilegii, să li se mai arunce câteva zeci de mii de euro, o foaie de odihnă la sanatoriu, un post care să îi aducă venituri.
Cei care nu sunt adepţii oricăror partide-secte şi spun lucrurilor pe nume sunt priviţi drept ciudaţi, care din cauza „negativismului” vădit nu văd „bunătăţile” care se fac şi tot efortul care se depune pentru ca noi, „nemulţumiţii”, să trăim bine. Dar realitatea, pare-mi-se, e de partea ciudaţilor şi arată că luna concediului a trecut, iar moldovenii au umplut iarăşi avioanele, microbuzele, trenurile, cu direcţia SUA, Italia, Rusia, corupţia înfloreşte în buzunarele justiţiarilor, iar pe unii funcţionari publici, pe zi ce trece, îi vedem tot mai bogaţi.
