În anul curent, Săptămâna Europeană de Imunizări se desfășoară în perioada 20-25 aprilie cu genericul “Preveniţi. Protejaţi. Imunizaţi.”
Pervenirea bolilor infecţioase prin imunizări reprezintă cea mai eficientă investiţie în sănătatea publică. Prin imunizări se promovează sănătatea şi sunt diminuate prejudiciile de ordin medical, social şi economic, cauzate de bolile prevenibile prin vaccinări, printre caresunt suferinţa cauzată de boală, invaliditate şi deces. Termenul ,,imunitatea” din latină înseamnă rezistenţa organismului faţă de agenţii infecţioşi.
Vaccinarea sau imunizarea activă este o metodă de profilaxie împotriva bolilor infecţioase. Vaccinul este un preparat care are în componenţa sa antigene virale sau microbiene (inactivate sau vii atenuate) şi odată întroduse în organism activează sistemul imunitar care va secreta anticorpi ce vor proteja organismul împotriva infecţiei. Producţia de anticorpi durează câteva saptamâini şi vaccinarea asigurând o protecţie timp îndelungat. La momentul actual, conform Programului Naţional de Imunizări în Republica Moldova, copiii sunt vaccinaţi obligatoriu şi gratuit împotrivă a 10 infecţii severe: tuberculoza, rujeola, rubeola, parotidită epidemică, hepatita virală B, difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielită şi haemophilus influienzae tip b. Vaccinurile, conform calendarului de imunizări, se aplică, după consultaţia medicul de familie, în cabinetele de vaccinări, sub supravegherea atentă a medicului şi nu prezintă nici un pericol. Dar poate să fie şi contraindicaţii medicale către vaccinare: dacă copilul are febră, are o alergie severă (reacţie anafilactică), convulsii, a reacţionat violent la vaccinarea precedentă şi alte patologii. Contraindicaţiile pot fi temporare şi permanente. Decizia privitor la vaccinarea persoanelor cu contraindicaţii o i-a medicul.
De ce trebuie vaccinaţi copiii? Unele boli sunt atât de frecvente în Republica Moldova încât alegerea de a vaccina sau nu copilul, înseamnă a alege sau nu boala şi consecinţele, uneori tragice ale ei, cum ar fi în caz de tuberculoză, difterie, poliomielită. Alte boli se întâlnesc într-un număr mai mic de cazuri (rujeola, parotidita), dar cu toate acestea, micşorarea numărului de copii vaccinaţi împotriva acestor infecţii poate duce la agravarea situaţiei epidemiologice, chiar şi la epidemii. Exemplu – epidemia de parotidită epidemică din toamna anului 2007- primăvara anului 2008.
În Republica Moldova a fost eradicată poliomielita şi practic nu se înregistrează cazuri de difterie, tetanos. Totuşi, aceste boli sunt frecvente în alte ţări şi pot fi importate de către călători sau imigranţi, sportivi şi agenţi economici etc., în aşa mod fiind pusă în pericol sănătatea copiilor.
Imunizarea populaţiei contra maladiilor, care nu sunt incluse în Programul Naţional de Imunizări, prevede acoperirea vaccinală a contingentelor şi grupurilor cu risc majorat de molipsire, cum ar fi imunizarea împotriva hepatitei virale B a lucrătorilor medicali şi auxiliari ai instituţiilor medico-sanitare, studenţilor colegiilor de medicină, persoanele aflate în contact cu bolnavi de hepatită virală B acută, cronică, ciroză hepatică şi purtători ai AgHBs, bolnavii cu afecţiuni cronice, care necesită multiple şi frecvente intervenţii medicale invazive, infectaţii cu HIV, membrii echipelor de salvatori şi pompieri ale Departamentului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. Vaccinarea împotrivă gripei este recomandată adulţilor şi copiilor de la vârsta de 6 luni şi, în special, următoarelor categorii de populaţie cu risc sporit de infectare: vârstnicii peste 60 de ani, bolnavii cronici (boli pulmonare sau cardiovasculare cronice, metabolice etc), gravidele în trimestrul II şi III, personalul cu risc profesional de molipsire. Grupele de risc sporit sus numite se pot vaccina contra gripei şi hepatitei virală B gratuit în cabinetele de vaccinări, în Centrele consultativ diagnostice, Centrele medicilor de familie şi Centrele de Sănătate.
Ca şi alte remedii medicamentoase, vaccinul poate provoca apariţia fenomenelor nedorite. Reacţiile posibile după vaccinare sunt: reacţii locale de scurtă durată la locul injectării (hiperemie, echimoze, induraţie, durere şi edem); reacţii generale (majorarea temperaturei, indispoziţie, frisoane, slăbiciune, cefalee). Aceste fenomene dispar de obicei de sinestătător peste 1-2 zile. În caz de apariţie a simptoamelor nedorite e necesar de a apela şi consulta medicul de familie.
