Clopoțelul, de data aceasta talanca de la gâtul oițelor, a adunat un grup de elevi de la Gimnaziul „Ion Vatamanu” din satul Pârlița la atelierul teoretico-practic „Povestea firului de lână” desfășurat în incinta Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, în cadrul Zilelor Europene ale Pătrimoniului.
Astăzi în satele Moldovei se micșorează numărul oilor, dar totuși mai există. Mai mult sunt crescute pentru producerea brânzei și mai puțin pentru prelucrarea lânii. Covoarele și țolurile din lână au fost înlocuite cu cele sintetice, mai puțin se împletesc ciorapi de lână… Doar în unele gospodării se păstrează uneltele și ustensilele pentru prelucrarea lânii. Copiii nu prea cunosc câtă muncă se depune la acest proces, una din principalele îndeletniciri ale poporului nostru.
Ghidați de către colaboratoarea muzeului, Elena Cojocari, de altfel, ungheneancă, elevii cu mare interes au luat cunoștință de procedeele tradiționale de prelucrare a lânii, inclusiv implicându-se în activități practice: scărmănatul lânii, utilizarea furcii și fusului la tors, împletitul cu andrelele și croșeta, urzitul covorașelor. Ei au văzut, chiar au experimentat cum se vopsește lână cu materiale naturale: suc de morcov, boz, sfeclă roșie, coajă de ceapă etc. Câteva fetițe și băieți s-au luat la întrecere cine mai repede va depăna ghemul de pe vârtelniță, cine va întinde ața pe rășchitor… Au descoperit multiplele instrumente din diferite zone ale Moldovei cu care se prelucrează lâna, care se folosesc la mulsul oilor, măsurarea laptelui, prepararea brânzei.
„Pentru a obține un covor frumos, așa cum am văzut, pe pereții muzeului se depune o mare și grea muncă. Eu nu prea am avut răbdare să stau câteva minute cu fusul în mână. Chiar a început să mă doară spatele”, a mărturisit Iuliana Coliban. Spre finele atelierului, eleva Laura Coptu ne-a delectat auzul cu o baladă ciobănească.
