Recent ați scris în ziar despre faptul, că în Moldova se începe reparația multor drumuri, cică, fiecare localitate se va trezi spre toamnă cu un drum reparat, adică asfaltat. Numai în raionul Ungheni lungimea acestora va depăși 100 kilometri. E o intenție bună care ne bucură pe toți, numai că e mult până proiectul va deveni realitate.
Iar eu nu prea am încredere că acest plan pe hârtie va fi totuși realizat într-un timp atât de scurt. De ce? Păi avem în față un exemplu grăitor: drumul Chișinău-Ungheni. Când a început reparația lui capitală? Încă în anul 2014. Țin bine minte, cum în toamna acelui an un simplu prim-ninistru de atunci, Iurie Leancă (azi e tot la guvernare, numai că în funcția de viceprim-ministru), vizitând primul sector asfaltat, vorbea cu însuflețire că peste doi ani drumul va fi dat în exploatare. Câtă vreme a trecut de atunci? La toamnă vor fi deja patru. Și deși din nou ni se promite că în anul curent lucrările aici vor fi finalizate, nu prea cred, doar au rămas sectoarele cele mai complicate – prin localități (amintiți-vă ce drum e prin Călărași, Strășeni, Sipoteni), dar și construirea unei porțiuni noi de drum de la Cornești spre Romanovca. La Cornești, acum patru ani și pădurea a fost tăiată, dar copacii au crescut din nou. Posibil să crească în continuare, dacă se va mai lucra așa ca până acum: mecanisme moderne, dar specialiști și muncitori moldoveni. În loc ca vara să organizeze munca în două schimburi, că timpul permite, ei mai mult stau la umbră când e soare și căldură mare, apoi adună și strică nuci.
De calitate nu mai vorbesc. Să faci într-un raion întreg 100 de kilometri de drumuri în câteva luni, e ca o poveste. O poveste pentru noi, alegătorii, să-i credem pe cei care acum sunt la guvernare și să-i mai votăm încă o dată. Eu voi aduce un exemplu despre calitate. Astă toamnă, deja foarte târziu, vă amintiți cât de mult se lucra pe străzile Ion Creangă și Ghenadie Crestiuc din Ungheni? Ultima stradă, în loc să fie răzuită de un strat de asfalt, au simplificat lucrul și acum ce vedem? În unele locuri după ploaie se adună apă ca mai înainte, în alte locuri asfaltul deja se fărâmițează (la intersecție cu strada Ion Creangă).
Dar căile de acces în curțile blocurilor de locuit care de asemenea au fost asfaltate? Pe lângă fărâmițare, pe alocuri asfaltul chiar s-a prăbușit. Iată și o fotografie de la fața locului. Noroc că în blocurile noastre de locuit anul în jur se face reparație prin apartamente și cu deșeurile s-a acoperit gaura de aici. Dar de ce s-a prăbușit asfaltul? E simplu de tot: astfel de specialiști avem! Pe locul acela permanent se spărgea conducta de apă, anul trecut, mi se pare, chiar de câteva ori s-a întâmplat acest lucru. Dar solul nu a fost bătut cum se cuvine, pur și sumplu, au așternut asfaltul și gata, și-au luat de grijă, adică au reparat drumul de acces în curte.
Cred că există și un contract al primăriei cu executorul lucrărilor, există și un termen de garanție. Mă tem însă că nimic nu se va face și groapa se va mări treptat tot mai mult. Păcat de banii aruncați în… gropi! Un proverb spune că ploile strică și drumurile mari, dar el se referă la drumurile de țară din trecut, însă nu și la cele asfaltate. Dar aici la prima ploaie și la prima topire a zăpezii ne trezim cu groapă în mijlocul drumului. Halal de așa reparație și specialiști!
