Majoritatea dintre ei au muncit o viaţă: unii la sapă, alţii la strung… Au muncit, au dus lipsuri şi greutăţi, au crescut copii şi le-au dat un rost în viaţă. Dar, ajungând la o vârstă, au fost aruncaţi din luntrea vieţii şi lăsaţi să-şi ducă traiul de azi pe mâine cu cei câţiva gologani pe care statul i-a dat parcă de pomană. Acum, oficial, minimul de existenţă al unui pensionar este de 1390 lei, pe când pensia medie – doar de 1084 lei. Şi dacă vârstnicii de peste hotare cutreieră mări şi ţări, ai noştri trebuie să caute cum să supravieţuiască: ori să lucreze din greu mai departe, ori să vândă din cele ce au agonisit o viaţă. Oare guvernanţii îşi vor aduce aminte vreodată de ei?
