Preasfinţitul Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, se adresează preacucernicilor protopopi, preacuviosului cin monahal, preacucernicilor preoţi şi diaconi şi tuturor drept măritorilor creştini din, de Dumnezeu păzită, Episcopie de Ungheni şi Nisporeni
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos cel ce a înviat din morți, iar de la noi, arhierești binecuvântări, dimpreună cu străvechiul salut:
Hristos a Înviat!
De la Betleemul naşterii la Ierusalimul Învierii
Sărbătoarea sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, care întrece în măreţie toate celelalte sărbători, îşi revarsă din nou, peste noi toţi şi peste întreaga creaţie, razele de lumină, de har, de binecuvântare şi de speranţă încălzindu-ne sufletul şi trupul şi ne ajută să înţelegem că moartea a fost pe veci biruită, iar viaţa ne-a fost dăruită tuturor. Învierea Domnului reprezintă taina centrală şi fundamentală a credinţei creştine, prin care Mântuitorul lumii, supunând moartea şi înviind din morţi, demonstrează dumnezeirea, realizează misiunea încredinţată de Tatăl şi lasă omenirii testamentul speranţei şi al bucuriei veşnice. Învierea lui Hristos şi viaţa cea nouă ce se revarsă în cei care cred în El reprezintă principalul adevăr pe care se bazează forţa şi tăria Sa. Darul pe care l-am primit este Învierea lui Hristos, învierea noastră, veșnicia noastră. De aceea, Crezul pe care îl mărturisim în Biserică se încheie cu aceste cuvinte: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Vorbind despre această realitate a învierii, apostolul Pavel le spunea corintenilor: „Iar dacă se vesteşte că Hristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? Iar dacă nu există înviere din morţi, nici Hristos nu a înviat! Însă dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1 Cor 15,12-14). Sărbătoarea Învierii Domnului este sărbătoarea fundamentală a credinţei creştine, este coloana vertebrală a fiinţei creştine. Fără Înviere nu există Biserică, totul s-ar prăbuşi. Întreaga Evanghelie este prezentă în Învierea lui Hristos şi în Dumnezeul-Om cel Înviat. Pentru că dacă El nu învia, Evanghelia ar fi fost literă moartă pe hârtie. Pentru că dacă El nu biruia moartea, creştinismul nu ar fi existat. De azi, viața aparține veșniciei, iar timpul nu mai stinge veșnicia. Omul își trăiește viața pe pământ între două dangăte de clopot: între timpul istoric și veșnicie, între naștere și Înviere. Învierea este dangătul ce ne trece prin moarte la veșnicie. Moartea este locul pe unde noi scăpăm din această viață în veșnicie.
Minunea Învierii Domnului din morţi, a treia zi după aşezarea Trupului Său în mormânt, a schimbat total direcţia vieţii noastre. Până la Înviere, toţi oamenii au stat „în întuneric şi în umbra morţii“ (Isaia 9, 1), fără a avea perspectiva unei continuităţi a vieţii dincolo de mormânt. Pentru Sf. Maxim, învierea reprezintă bunul suprem pe care ni l-a dăruit Fiul lui Dumnezeu, care cuprinde atât dobândirea nemuririi, în sensul mântuirii din condiţia păcatului şi a stricăciunii cât şi a îndumnezeirii ca finalitate a fiinţei create. Deşi Sfânta Scriptură ne-a descoperit posibilitatea intervenţiei lui Dumnezeu în vindecarea omului de cea mai dureroasă clipă a despărţirii de viaţa pământească, totuşi nimeni nu a arătat concret trup mort, îngropat şi înviat, cu martori mulţi şi credibili, aşa cum a arătat Mântuitorul, prin învierile săvârşite înaintea propriei Învieri: a fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-17), a fiicei lui Iair (Matei 9, 23-26, Marcu 5, 22-24, 35-43) şi a lui Lazăr (Ioan 11, 1-45). Hristos a înviat înseamnă că într-adevăr Dumnezeu există! Hristos a înviat înseamnă că viaţa e mai tare ca moartea! Hristos a înviat înseamnă că toate speranțele omenirii sunt îndreptăţite! Hristos a înviat înseamnă toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate! Toate cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate, fiindcă: “Hristos a înviat!”.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinilor ortodocşi, pe care o numim în cântările Bisericii „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor“. Ea este cel mai important eveniment care a avut loc în istoria umanităţii şi diferenţiază creştinismul de toate celelalte religii deoarece capul Bisericii Creştine, Hristos, a înviat din morţi, arătându-ne că nu a fost doar un om excepţional, ci Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Care S-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire. „Speranţa creştină este plasată între amintirea Învierii Lui Hristos şi aşteptarea vieţii viitoare. Orizontul acestei aşteptări este plin de lumină, dacă îl legăm de Înviere“. Pentru noi, creştinii, realitatea Învierii lui Hristos este fundamentul credinţei noastre, pentru că Sfântul Apostol Pavel spune: Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră (I Cor. 15, 17), ceea ce arată că adevărul şi puterea mărturiei noastre ortodoxe se datorează Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este garanţia învierii noastre a tuturor. „Jertfa Sa reprezintă continuitatea dintre moarte şi înviere. Moartea trece în înviere. Ea este garanţia învierii noastre. Moartea noastră nu mai este definitivă. Murim pentru a ne uni cu Hristos”, spune părintele Dumitru Stăniloae. Învierea lui Iisus Hristos dă sens vieţii creştine, dă sens istoriei omenirii şi universului întreg. Cu ziua Învierii începe era milei și a îndurării, timpul milei și îndurării și al pocăinței pentru om.
Învierea lui Hristos nu trebuie sărbătorită ca un eveniment istoric şi social, ci ca unul existenţial, deoarece pentru ea ne-am pregătit prin postire timp de 7 săptămâni, pentru că, după cum ne spun Sfinţii Părinţi, este nevoie atât de curăţirea simţurilor trupeşti, cât şi de cea a celor sufleteşti pentru a primi bucuria Învierii Domnului: Să ne curăţim simţurile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii. Şi, cântându-I cântare de biruinţă, luminat să-L auzim zicând: bucuraţi-vă (Sfântul Ioan Damaschin). În acest sens, Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă să nu facem din Înviere o petrecere lumească, ci să o sărbătorim cu sfinţenie şi să ne îndepărtăm de duhul lumesc. De la Hristos încoace creștinii își spun ”Hristos a înviat” – aceasta este vestea care a schimbat lumea, care a cutremurat iadul și a deschis cerurile. A spune ”Hristos a înviat!” și a răspunde ”Adevărat a înviat!” este adevărata mărturisire de credință, însumarea Evangheliei în două cuvinte, îndeplinirea poruncii propovăduirii. Înlocuirea lui ”Hristos a înviat” cu ”Paște fericit” este cea mai mare lovitură primită vreodată de lumea creștină. Urmările ei nu se vor lăsa mult așteptate. Azi prăznuim ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Este ziua în care mărturisim credința în Învierea lui Hristos și în învierea noastră. Este și ziua nașterii noastre în veșnicie. Avem fiecare o zi de naștere, când maicile noastre ne-au adus în această lume. Însă azi este ziua în care Hristos ne-a născut pentru veșnicie. De aceea, să cinstim Învierea Domnului şi să spunem: Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! Omul modern nu mai doreşte să guste din veşnicie, nu mai are nădejde că poartă în el darul vieţii veşnice. El nu mai are curajul de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe semenii săi. Asistăm azi la o atomizare a vieţii materializată printr-un egocentrism tot mai profund. Omul nu mai vrea să-şi trăiască viaţa în lumea lui Dumnezeu, ci în lumea lui personală.
De aceea, vă îndemn stăruitor să fugiţi de păcat şi să îmbrăţişaţi lumina învierii, care vă va învrednici de comuniunea cu Hristos cel Înviat, vă va ajuta să sorbiţi din lumina şi bucuria Paştilor, care sunt adevărata noastră trecere de la moarte la viaţă, de la păcat la virtute, de la întuneric la lumină, de la non-sens la rostul vieţii noastre. Fie-vă sărbătorile luminoase, paşnice şi pline de adevărul salutului pascal: Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
PETRU
Prin harul lui Dumnezeu
EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI
Dată la Reședința noastră din Ungheni, la Luminatul Praznic al Învierii Domnului, în Anul Mântuirii 2019
