Părinții sunt ființele noastre dragi și scumpe. Ei ne-au dat viață, ne-au încălzit la piept, ne-au povățuit și ne-au îndrumat pe calea vieții. Atunci când suntem mici și neputincioși viața ne pare universul întreg, avându-i alături pe părinți. Atunci când pleacă la cele veșnice și nu mai sunt lângă noi, ni se pare că totul e nimic, că suntem cei mai săraci din lume.
Cei care au părinții în viață uneori nu realizează cât de fericiți sunt. Trăind o viață grăbită, mulți dintre noi spun că nu ne ajunge timp să-i vizităm. Luați de valul vieții tumultoase ne trezim mai apoi să conștientizăm că undeva întru-un sătuc ne așteaptă părinții dragi. Char dacă viața lor este mult mai împovărată și plină de griji ei nu se plâng, ci ne așteaptă în pragul casei sau în poartă să ne cuprindă cu mult dor. Deși de multe ori se întâmplă să le greșim, să-i întristăm într-un fel sau altul, ei ne iartă și ne dau povețe.
Astăzi pe rețelele de socializare poți vedea postări cu mesaje prin care unii își amintesc și își comemorează părinții, regretând că prea puțin au fost lângă ei. N-au făcut-o că așa au dorit, viața le-a pus în față acest examen serios. Plecând în țări străine nu rareori li s-a întâmplat ca din motive financiare sau de altă natură careva să fi lipsit de la înmormântarea unuia din părinți. Asemenea clipe dureroase rămân să-i marcheze pentru întreaga viață, pentru că niciun ban din lume și nicio avere nu le va compensa durerea din suflet.
Și mai dramatice devin situațiile, atunci când unii copii se dezic de părinți. S-ar putea să o facă nu din rea voință, dar din nu se știe care situație sau anturaj ce i-a influențat.
Mulți părinți și-ar fi dorit să trăiască într-o țară cu o bunăstare ce ar permite să-și aibă copiii aproape. Din păcate, moldovenilor le este sortit să aibă parte de un altfel nivel de trai. Ei rămân să se mulțumească cu faptul că aceștia se pot realiza acolo, între străini, fie chiar de rămân cu sufletul pustiit. Lăsându-și părinții în grija altora sau chiar și în voia soartei, copiii pleacă să îngrijească de cei străini. Dar așa cum spune vorba populară ”Străinul e amar ca și pelinul” se întâlnesc o dată sau în cel mai fericit caz de două ori pe an. De fiecare dată se despart cu gândul, că se vor întâlni din nou sănătoși și fericiți.