1 Omul de stat Robert Schuman: ”Nu mai este vorba de cuvinte goale ci de un act, un act îndrăzneț, un act constructiv”. Cu aceste cuvinte, Robert Schuman (1886-1963), ministrul francez de externe, a pus temelia construcției europene, într-o declarație pronunțată la 9 mai 1950. Acest act îndrăzneț a constat în a propune Germaniei punerea în comun a producției de oțel și cărbune, pentru crearea unui spațiu pacific în Europa. Astăzi este considerat pe bună dreptate arhitectul proiectului de integrare europeană.
2 Jean Monnet, forța unificatoare aflată la originea Uniunii Europene. A fost consilier pe probleme economice și om politic francez. Jean Monnet și-a dedicat viața cauzei integrării europene, a fost sursa de inspirație a proiectului Shuman, care prevedea unificarea industriei grele a Europei Occidentale.
3 Konrad Adenauer, democrat pragmatic și unificator neobosit. Primul cancelar al Germanei de Vest (1876-1967). În 1949 a fost artizanul construcției europene și mai ales al reconcilierii franco-germane. Acest creștin-democrat a semnat în numele țării sale Tratatul de la Roma (25 martie 1957), dar și Tratatul de la Elysee, referitor la relațiile franco-germane (1963).
4 Paul-Henri Spaak, vizionarul european cu abilități de convingere. Un om european – aceste cuvinte ar putea rezuma carieră politică a belgianului Paul-Henri Spaak, care a contribuit în mod semnificativ la elaborarea Tratatului de la Roma. La conferința de la Missiana din 1955 cele șase giverne participante l-au semnat, dânsul fiind președinte al comitetului de lucru care a pregătit tratatul respectiv.
5 Walter Hallstein – diplomația în sprijinul integrării europene. A fost primul președinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat și un promotor decisiv al integrării europene. În calitate de președinte, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieței comune. Marele său entuziasm și puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar și după încheierea mandatului de președinte al Comisiei Europene. Pe durata mandatului său, unificarea a cunoscut progrese remarcabile.
6 Sicco Mansholt – luptător al rezistenței și un adevărat european. Sicco Mansholt a fost fermier, membru al rezistenței olandeze în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, politician la nivel național și primul comisar european pentru agricultură. Ideile lui Mansholt au pus bazele uneia dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, respectiv politica agricolă comună. Martor al ororilor produse de foametea care a afectat Țările de Jos la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Mansholt era convins ca Europa să devină autonomă și ca aprovizionarea stabilă cu produse alimentare la prețuri acceptabile trebuie să fie garantată pentru toată lumea.
7 Simone Veil, prima femeie care a ocupat funcția de președinte al Parlamentului European. Avocat, politician, Simone Veil a fost ministru al sănătății în guvernul francez, în perioada 1974-1979. În anul în care și-a încheiat mandatul de ministru a devenit membru al Parlamentului European și a fost aleasă președinte al acestei instituții, funcție pe care a ocupat-o până în 1982. Copilăria și experiențele traumatizante trăite în Al Doilea Război Mondial au fost punctul de plecare al angajamentului față de o Europă Unită, o cauză pe care Simone Veil a promovat-o toată viața.
8 Edward Heath – cel mai eurofil dintre premierii britanici. Heath (1916-2005) și-a angajat țara în construcția europeană, începând din 1973. Aderarea Marii Britanii a schimbat chipul Comunității Economice Europene. A fost decorat în 1996 cu medalia Robert Shuman.
9 Nicole Fontaine, om politic și pedagog. Cea de-a doua femeie care a ocupat funcția de președinte al Parlamentului European a fost un om politic convingător și o apărătoare devotată a Europei. Printre altele, a supervizat adoptarea monedei unice. Nicole Fontaine, președinte al Parlamentului European în perioada 1999-2002, a avut ca obiectiv reformarea metodelor de lucru ale acestei instituții, cu scopul de a o aduce mai aproape de cetățeni. Fontaine a fost nu doar politician, ci și profesor. A predat la ESCP Europe, cea mai veche școală de afaceri din lume și a condus catedra Jean Monnet la Universitatea Antipolis din Nisa.
10 Francois Mitterrand, Helmul Kohl și Jacques Delors – un trio franco-german. În anii 80, la cârma Europei Unite devin aceste trei personalități mari ale Europei. Grație lor în 1986 este adoptat actul unic, imaginat de Delors și constând în înlăturarea frontierelor pentru persoane, bunuri, servicii și capitaluri. În 1992 se instituie o uniune politică și monetară unică.
Da, acești lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi. Fără energia și motivarea lor, nu am trăi în acest spațiu european de pace și stabilitate. De la luptători de rezistență până la avocați, părinții fondatori au fost un grup divers de oameni cu aceleași idealuri: O Europă pașnică, unită și prosperă.
Pe lângă părinții fondatori, prezentați mai sus, există și mulți alții care au lucrat și lucrează neostenit pentru proiectul european, prin urmare, în continuă evoluție, dar și noi provocări. Uniunea Europeană nu este perfectă și nu va fi niciodată. Asta înseamnă diviziuni atenuante între est și vest, nord și sud. Extinderile europene nu au fost niciodată ușoare, însă a fost întotdeauna făcut lucrul corect. Așa s-a întâmplat și cu diverse crize: nivelul monedei euro, a migrației, terorismului ș.a. Numai prin solidaritate se găsesc soluții de atenuare a lor.
Dar sunt și politicieni mai puțin vizionari, ca faptă cei britanici. Provocarea Brexit-ului-2016 a determinat separarea poporului englez în pro UE și contra. Ca argument este că Marea Britanie astăzi nu găsește soluția optimă a Brexit-ului, pentru că ea nu există, în consecință procesul se tot amână în continuare.
La nivel politic, în unele țări membre ale UE, mai apar derapaje de la principiile democrației, în deosebi în cele care au trecut prin totalitarismul de tip socialist. Polonia – restricții la nivel de stat asupra ONG-urilor, ce încalcă drepturile fundamentale ale omului. Ungaria – prin autoritarism și populism – se îndepărtează de valorile UE. România – Comisia Europeană a cerut guvernului de la București să ”revină pe calea reformelor în justiție, să nu facă pași înapoi” ș.a. Chiar dacă autoritarismul și populismul sunt tot mai des întâlnite, publicul larg este apărătorul democrației axându-se pe motive general umane.
În final, mă voi referi la relațiile dintre R. Moldova și Uniunea Europeană. Formal ele au fost lansate odată cu semnarea Acordului de Cooperare și Parteneriat (1994), care a intrat în vigoare în iulie 1998. În mai 2004 R. Moldova a fost inclusă în Politica de Vecinătate a UE, iar Planul de Acțiuni R. Molodva – UE a fost semnat la 22 februarie 2005, urmat de instituirea Delegației UE în Moldova (actualmente șef este Peter Mihalko). Începând cu 7 mai 2009, R. Moldova participă la inițiativa Parteneriatului Estic, contribuind activ la dezvoltarea dimensiunii bilaterale și celei multilaterale. Important a fost când la 28-29 noiembrie 2013, R. Moldova a semnat la Sammit-ul de la Vilnius Acordul de Asociere și liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană, începând din anul 2014.
Până aici R. Moldova a fost răsfățata UE, acordându-i-se prioritar anumire facilități, deseori nemeritate. În ultimii trei ani, cei care au ajuns la putere pe căi democratice, cât și mai puțin democratice, folosindu-se de umbrela UE, au recurs numai la interese personale și ale clientelei de partid. Prin mimarea reformelor în justiție, cât și din alte domenii, s-a compromis principiul statului de drept, a drepturilor omului, a legislației electorale ș.a. Cu părere de rău, cei din UE au fost nevoiți să ia atitudine, atât în plan politic, cât și financiar. Alegerile din 24 februarie 2019, până la moment, nu au deblocat normalizarea relațiilor RM cu UE. Aici se întrevede încă lipsa de maturitate civică în rândurile celor care participă la vot.
Urmează la 26 mai 2019 alegerile în Parlamentul European, pentru a restabili încrederea în viitorul european al R. Moldova, toți moldovenii-cetățeni ai UE să participe cu responsabilitate la vot. ”Unitatea europeană a fost un vis al câtorva oameni. A devenit o speranță pentru mulți. Astăzi este o necesitate pentru noi toți”, consemna Konrad Adenauer, unul din părinții fondatori.
