Dacă a analizat corect în opera sa în limba latină ”Creșterea și descreșterea Curții Otomane”, 1714-1716, anunțând românilor și Occidentului sfârșitul Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir nu a intuit potențialul pericol reprezentat de Rusia.
Un pericol pe care, la data aceea, fermecat de calitățile lui Petru I, un stăpânitor care lupta pentru scoaterea rușilor din starea reală de înapoiere față de Occident, nu avea cum să-l prevadă. A realizat mai târziu, când majoritatea celor 4000 de români care îl urmaseră în exil în regiunea Harkovului, se încovoiase sub cnutul noului stăpân. Pentru elita care l-a urmat, însă, șocul a fost atât de puternic încât mulți dintre boierii exilați, în frunte cu hatmanul Ion Neculce, s-au întors în țară pentru a-și preveni compatrioții asupra intențiilor reale ale ”fratelui mai mare” ortodox.
Fără a lua în considerație situația creată respectiv, românii au contribuit masiv, dar îndeosebi în domeniul cultural-științific în vederea modernizării Rusiei. Sub acest aspect, pot să-i amintesc pe următorii:
* Petru Movilă, fiul domnitorului Munteniei, Simion Movilă, ajuns mitropolit la Kiev, cel care a organizat clerul ortodox și a întemeiat tipografii și Academia Teologică Rusă;
* Dimitrie Cantemir, după refugiu, devine mare proprietar la Harkov și întemeiază orașul Dimitrovka; el a murit în 1723 ca mare savant rus, iar fiul său Antioh devenind primul mare poet clasic rus;
* Dosoftei, fost mitropolit al Moldovei, este cel care a organizat Episcopatul de Azov, în timp ce urmașul său Antonie în 1739 a organizat Mitropolia la Cernigov și Bielgorod;
* Sub țarul Alexei Mihailovici (1645-1676), ministerul rus de externe a fost organizat și condus de Grigore Valoșianov sau Grigore Românul;
* Un prim mare ambasador în China, un mare cărturar Rusia a avut în persoana lui Nicolae Milescu Spătarul;
* În domeniul cărturăresc, avea să se impună și monahul român Pavela Berinda, urmaș al Mușatinilor, cel care a fost autorul real al primului Lexicon slavon-rusesc;
* Primul rector al Universității din Moscova la 1725 a fost boierul Herescu, unul din părtașii cantemireștilor.
Șirul poate continua…
Este pe deplin motivul pentru care Bogdan Petriceicu-Hasdeu, într-un discurs academic susținut la 25 iulie 1837, concluziona că: ”Rusia, cu lumina sa e datoare în veci neamului românesc”.
Alianța cu rușii, soluția gândită și aleasă de Cantemir, s-a dovedit ulterior dezastruoasă pentru români. Care ar fi fost răspunsul corect căutat de generația Cantemir? Poate va fi descoperit de actualele generații de români, dacă vor ști să învețe ceva din căutările și experiența înaintașilor noștri.
