Am fost uimită de scrisoarea unghenencei sau, mai bine zis, de strigătul sufletului ei „Vrem sa fim auziți”. Ea a scris despre cât este de murdar în parcul francez din Ungheni și chiar a atașat o fotografie. Da, e o priveliște tristă.(„Unghiul”, nr. 32, 23.08.2019).
Apropo, voi face o mică remarcă. „Parc francez” a fost numit un mic scuar – câțiva copaci situați în dreapta Palatului de Cultură s-au păstrat până în zilele noastre. Acest lucru mi l-a confirmat bunica care mai ține minte orașul vechi. Acesta era situat în fața casei pionierilor – nu știu ce este acum acolo, se zice că e o saună – era înconjurat de un gard din lemn, dea lungul aleii stau bănci.
Deci locul pe care „iubitorii de natură” l-au umplut de murdărie nu este parcul francez, dar nu aceasta este ideea, ci că nu trebuie să căutăm vinovații care nu adună gunoiul de acolo. Dar voi, domnilor, nu ați încercat să puneți în saci și să aruncați în containerele voastre tot gunoiul care rămâne după ce vă odihniți acolo?
De multe ori mă întreb: de ce noi înșine nu putem face nimic? Dacă vorbim despre apartamentul nostru, de casă, atunci suntem gospodari, dar e destul să pășim pragul locuinței proprii și uităm imediat că avem spirit de gospodar și începem a striga: de ce nu e ordine, de ce nu se mătură, nimeni nu vrea să facă nimic. Poate noi înșine vom încerca să restabilim ordinea, sau, mai bine zis, pur și simplu nu o vom încălca niciodată. Haideți să vedem în ce se vor transforma parcările din apropierea caselor după ceva timp. Mulți luptă pentru un loc pe ea, dar doritori de a face ordine, de a da cu mătura nu sunt. Mă întreb, când vor începe să se indigneze și să trimită fotografii la ziar?
