Basarabia smulsă din trupul Moldovei istorice la 1812 de către țarul rus și-a făcut singură dreptate la 27 martie 1918, când prin votul Sfatului Țării de la Chișinău a decis Unirea de-a pururea cu Patria-Mamă – România. După 22 de ani, când Basarabia își revenise, Uniunea Sovietică atacă, la 28 iunie 1940, statul unitar român și ocupă teritoriile de la Nistru până la Prut, amputând totodată în favoarea Ucrainei sudul cu ieșirea la Marea Neagră și Dunăre, iar la nord – ținutul Hotin.
În anii de ocupație sovietică, basarabenilor li s-a furat nu numai Țara (România), ci și identitatea românească, limba și istoria națională. Memoria colectivă a fost afectată de propaganda comunistă, înlocuind adevărul istoric cu minciunile eliberatorilor din est și prin nașterea artificială a națiunii moldovenești.
În perioada anilor 1991-1992, de agonie și prăbușire a Imperiului Sovietic, Parlamentul de la Chișinău și-a făcut vânt să urce pe piedestalul înaintașilor din Sfatul Țării, dar, neavând aripile lui Stere, Pelivan, Ciugureanu sau Halippa, s-a ales cu un zbor frânt și o ”independență” dirijată tot de la Kremlin. Lichelele care au slujit regimului comunist au înțeles că stăpânul de la est le dă voie să jefuiască, pentru punga lor, propriul popor.
După Declarația de Independență, așa-numita clasă politică direct sau indirect s-a lăsat manipulată de politicile de la Kremlin. Fără niciun Dumnezeu ei au renunțat la popor și la idealurile Mișcării de Eliberare Națională de la finele anilor 80. Duhul de libertate, de dreptate socială și demnitate națională a fost scos din instituțiile statului și din mesajele politicienilor moldoveni.
Cu atât mai mult, o tăcere nedreaptă și lașă din partea lor acoperă mereu cea mai frumoasă generație, pe care a dat-o Basarabia în sex. XX – Generația Unirii. Personalitățile ce au făcut parte din această generație, din Sfatul Țării, actul istoric de la 27 martie 1918 – repere fundamentale ale istoriei și demnității noastre – continuă să rămână subiecte tabu pentru autoritățile eurocomuniste de la Chișinău și celor eurostrăine de la București. De asemenea, nici Academia de Științe nu s-a pronunțat oficial asupra evenimentelor istorice generate de prăbușirea Rusiei țariste și rolul Sfatului Țării la reparația nedreptății comisă de țar în mai 1812.
Însă Basarabia, provincie înapoiată a imperiului – reînvie departe de Nistru și Prut, la Universitatea din Dorpat, în Estonia, unde un grup de tineri luptători formează nucleul Generației Unirii (1899). ”Pământenia” de la Dorpat e una din cele mai curate file din trezirea moldovenilor din ”somnul cel de moarte”, despre care vorbea și poetul-părinte A. Mateevici. ”Dintre membrii fondatori ai ”Pământeniei” i-am găsit la Dorpat pe Vasile Mahu, Alexandru Grișcă, Nicolae Siminel, Teodor Loghin și Alexandru Poleanschi, cu care am avut prilejuri destule să stau de vorbă despre Basarabia noastră. Dar mă întâlneam des, dacă nu chiar zilnic, cu Nicolae Bivol, Alexandru Groapă și Pavel Grosu, care îmi dădeau cărți românești din biblioteca secretă a ”Pământeniei”, avea să mărturisească Pan Halippa la 1943
O altă pământenie basarabeană a fost cea de la Kiev sub denumirea de ”Deșteptarea” (1908). Conducătorul societății era cunoscutul om de știință Ștefan Ciobanu, originar din Talmaz, Tighina, student la Universitatea din Kiev, secundat în toate de Simion Murafa. Acest tânăr de neam răzășesc din Cotiujenii Mari, ținutul Sorocii ”în scurta și zbuciumata sa viață n-a cunoscut decât lupta și cântecul. A fost cântărețul poeziilor lui A. Mateevici”, scrie Paul Vataman în cartea ”Figuri Sorocene”. Alături de ei au activat cu mare entuziasm Daniel Ciugureanu, frații Vlad și Gheorghe Cazacliu, ultimii originari din Cușelăuca, Soroca.
Avem localități în R. Moldova de astăzi, care au completat Generația Unirii – 1918, cu trei și mai multe personalități. Din satul Răzeni, Lăpușna, azi Ialoveni, veneau girurile a trei personalități – Ion Pelivan, Ion Inculeț și Elena Alistar. Ion Pelivan – marcant om politic, fost redactor al ziarului ”Basarabia”, conducătorul delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), alături de Ion Codreanu, Sergiu Cujbă și Gheorghe Năstase. Ion Inculeț – primul președinte al Sfatului Țării, iar Elena Alistar – unica femeie-membră a Sfatului Țării.
Nu pot să nu fac referință la pământenii mei din comuna Tătărăuca Veche și Nouă, Soroca. Cu o deosebită satisfacție voi nominaliza pe Teodosie Bârcă, cu studii secundare, învățător cu apartenență politică la Partidul Socialist-Revoluționar, în acțiunile sale mai presus a fost națiunea. Ulterior, a fost desemnat secretar în Camera Deputaților a României, președintele căreia era marele istoric Nicolae Iorga. Gheorghe Druță – învățător, de asemenea membru al biroului de conducere în ”Astra Basarabiei”, a votat Unirea necondiționată a Basarabiei cu România. Grigore Turcuman – agricultor, membru al biroului de organizare a Sfatului Țării sub președinția lui V. Țanțu (cu un curaj deosebit pentru spațiul basarabean). Nu în ultimul rând și Chiril Spinei, militar de profesie, care a pregătit lucrările Primului Congres Ostășesc Moldovenesc din 20-27 octombrie 1917, care a pus bazele Sfatului Țării.
O frumoasă amintire ne-au lăsat și pământenii noștri de prin părțile Unghenilor. Ignatie Budiștean, născut în Târgul Pârlița, județul Bălți, agricultor, membru al Partidului Socialiștilor, delegat la Congresul III al Țăranilor din Basarabia și membru în Comisia Agrară a Sfatului Țării. Alexandru Groapă, satul Chirileni, face studii superioare la Universitatea din Dorpat, membru activ al societății de studenți basarabeni ”Pământenia”. Revenind în Basarabia, în 1917 face parte din conducerea Partidului Național Moldovenesc, după unire a fost membru al Comisiei Financiar-Administrative.
Acești tineri și ceilalți, care au atins cifra de 86 de votanți, și-au legat destinul vieții de cel al Basarabiei, care au înțeles că lor le revine marea sarcină de a schimba soarta gliei străbune. Și așa a fost. Anume această cohortă a adus Ziua Învierii Basarabiei – Unirea la 27 martie 1918 cu Patria-Mamă – România. Atunci Generația Unirii a spus lumii întregi că moldovenii sunt români și Patria lor adevărată este România. De atunci și până astăzi acest adevăr frige nemilos ocupanții din est și cozile lor de topor, iar pe românii basarabeni îi încurajează să lupte pentru adevăr. Iar cei care luptă pentru o cauză dreaptă întotdeauna înving.
În final mă adresez către tânăra generație din R. Moldova prin cuvintele lui Daniel Ciugureanu, prim-ministru al Guvernului Unirii: ”Poporul care își uită istoria rămâne și fără geografia țării”. O lecție grea, dar o lecție necesară, cum se face Unirea!… 2018.
