Fiecare din noi în această viață are o traiectorie și un destin al său. Fiecare se străduie să-și creeze acest destin cât mai limpede și mai neted.
Uneori ne reușește cu prisosință să adunăm în palmares lucruri bune și plăcute atât nouă, cât și celor din jur. Alteori, când circumstanțele generate de provocările vieții ne fac să cădem în derută, ne mobilizăm potențialul intelectual pentru a depăși situațiile dificile ale vieții. Uneori ne reușește, alteori rămânem să contemplăm un scenariu mai neplăcut în relația cu cei cu care interacționăm.
În popor se spune că nu este om să nu greșească, important este să conștientizăm cum putem aplana o situație sau alta. Din dorința unora de a-l vedea pe cel din preajmă călcând greșit ( uneori involuntar), încercăm să-i punem strâmbe, în speranța de a crește în ochii lumii. O vorbă populară spune: „Înjosind pe alții, mai înalt nu vei fi”. Un alt dicton mai zice: ”Ar fi bine ca în viață să nu urăști pe nimeni, dar să nu iubești pe oricine”.
Pentru a crea o armonie și o înțelegere între oameni ideal ar fi să știm niște lucruri simple și de folos. Dacă ne-am cunoaște cât de cât, nu ne-am mai mira de faptele noastre. Senzația de contradicție vine tocmai din contradicția dintre ideea pe care o avem despre noi, de obicei, bună și măgulitoare și realitatea pe care ne străduim s-o ignorăm. Adeseori, nu numai că nu suntem atenți cum reacționăm în fața realității, dar nici nu ajungem să dăm ochii cu realitatea. Găsim o idee, ne îmbrăcăm în ea și ocolim durul adevăr, plutind fericiți mai departe.
Ne complacem în ceea ce suntem, considerând uneori că suntem centrul universului. Mai puțin autocritici, vedem bine paiul din ochiul celui din preajmă. Dominați de ideile noastre fixe, stăm cu piciorul în prag până la refuz, pe alocuri. Împacați sau nu cu unele realități, lăsăm sau nu loc într-un colț al conștiinței pentru regrete sau gânduri triumfătoare. Țipăm ca în gură de șarpe, atunci când ni se pune degetul pe rană, fie chiar și în scopuri curative.
Ideea de răzbunare și ranchiună ne mai dă târcoale uneori pentru a ajunge să înțelegem mai apoi, că un rău naște un rău și mai mare. Regretăm sau nu pentru faptele noastre, ajungem a înțelege doar atunci când ne dăm seama că viața are efectul bumerangului.
Zâmbetul, bunăvoința, bunătatea și generozitatea sunt adevăratele comori, pe care nu le cumperi cu niciun ban din lume. O relație frumoasă între oameni începe de la un zâmbet, căci el este simfonia și terapia sufletului. Pornește de la inima omului și vine dintr-o pace interioară, din bucuria unei inimi bune, căci zâmbetul este o urare universală de bun venit. Se zice că lucrurile bune se fac în tăcere, iar atunci când ele sunt făcute cu mult tam-tam, înțelegem că sunt doar de paradă, pentru imagine și cu scop bine determinat. Încercările de a face dezinteresat lucruri bune pentru cineva, acestea ajung câte odată să fie pereclitate sau chiar anihilate de unii pseudo eroi care vor să înscrie totul pe canavaua timpului drept meritul lor propriu. Pentru a vedea de după copac pădurea nu ar fi rău ca din când în când să ne facem un examen al conștiinței.
