Probabil, indiferența conducerii orașului, iar odată cu ea și a „slugilor poporului”, disperarea și impasul i-au făcut pe locuitorii cartierului Ungheni-Vale din Ungheni, pe care ei îl numesc „fundătură” în toate sensurile acestui cuvânt, să invite la o întâlnire, săptămâna trecută, corespondentul ziarului „Unghiul”.
Ungheni-Vale e un colțișor liniștit, verde, cu doar câteva străduțe unde, se pare, toți se cunosc între ei. Toate ar fi bune dacă aici, așa cum se cuvine în orașul care, în fruntea întregii țări, pășește spre Europa, unde chiar și pe tractoare scrie „Ungheni – oraș european”, ar fi drumuri adecvate, iluminat stradal, apeduct și canalizare, copiii n-ar trebui prin noroi, încălțați în cizme de cauciuc, să înoate spre traseul „civilizat” și oamenii n-ar fi speriați de fiecare ploaie că vin inundațiile. Da, totul ar fi bine…
Plecăm la drum împreună cu liderul grupului de inițiativă din acest cartier, Ivan Rotari, o persoană destul de energică, cu o mare experiență de lucru cu oamenii, pe care ți-o poate da școala excelentă de viață în serviciul de grăniceri.
De la strada Pan Halippa…
Prima străduță pe care am cotit ne-a întâmpinat cu niște bălți imense. Strada Pan Halippa… Oare ce ar spune vestitul om de stat cu o soartă atât de amară, originar din raionul Soroca, dacă ar afla în ce hal se află strada ce-i poartă numele? „Nu e unica baltă, acolo unde s-a instalat sistemul de gaze, e la fel. Strada noastră a fost asfaltată cu 32 de ani în urmă și de atunci aici n-a fost pusă o lingură de asfalt. Iarna, când e zăpadă, copiii nu pot pleca la școală, deoarece grederul face ordine doar acolo pe unde vor șefii, pe unde merg microbuzele și poți face bani”, spune Avram Lepădatu. Gheorghe Bereghici continuă discuția despre strada, unde apeductul și canalizarea au fost făcute de oameni, apa au tras-o din grădinile vecine, iar acum depind de proprietarii acestora. Pentru a se feri de inundații și a evita problemele în timpul ploilor, s-ar fi promis că strada va fi înălțată, dar nu s-a făcut nimic. Nu speră, spun ei, nici la digul făcut din saci cu nisip în timpul inundațiilor din 2010, pe care au promis să-l întărească, dar așa și nu l-au adus la condiție. Oamenii își amintesc că pe vremuri strada lor era cea mai frumoasă din oraș, pe ea și pe cele vecine, cică, ar fi fost aduși oaspeții de peste hotare ca să le arate cum trăiesc cetățenii sovietici. Potrivit locuitorilor, ei nu simt deloc că în oraș sunt autorități, fiindcă singuri fac totul – vopsesc, dau cu var, construiesc, iar să repare drumul nu sunt în stare, deoarece aici trăiesc, în fond, pensionari. Ce-i drept, cineva a menționat că, văzând o asemenea atitudine, lasă și ei mâinile în jos și nici conducătorii nu vin pe aici, fiindcă le este rușine să privească oamenii în ochi, așa că stau în fotoliile lor și așteaptă alegerile ordinare. Pe stradă nu este lumină, a fost, cică, puțin, și gata, iar ei se tem să meargă pe drum. Ce fac consilierii locali, de ce nu vin să vorbească cu alegătorii, pentru ce au fost aleși? Lena Manechina consideră că oamenii se fac răi de la această viață de câine, cu toate că poporul nostru e răbdător, are o bucată de mămăligă și e mulțumit.
… până la strada Grădinilor…
Apropo, aici este și o stradelă cu această denumire. Ne aflăm lângă un perete sur, uriaș, ce desparte orășelul poliției de frontieră. Locuitorii, de asemenea, vorbesc despre drumul care, potrivit lui Alexei Postolachi, îi chinuie din anii ‘70. Cică, cu trei ani în urmă, în timpul campaniei electorale, oamenii singuri au adus drumul în ordine, procurând 7 mașini de pietriș. Chipurile, actualul primar, pe atunci candidat, a promis să le acorde ajutor cu moluză, să soluționeze chestiunea privind grădinița de copii, să repare digul. Au cerut apă și li s-a permis să instaleze rețeaua pe cont propriu, ca mai apoi să ia acest traseu la balanța lor. Iluminat stradal nu este, oamenii se tem să nu confunde porțile caselor, au lumină doar atunci când vine trenul, unii oameni singuri, care cum poate, instalează lumină. Au avut probleme mari cu energia electrică, au umblat pe drumuri patru ani ca să fie normalizată tensiunea, din care cauză ardeau aparatele de uz casnic. Iată încă un calificativ al cartierului care a răsunat: „triunghiul Bermudelor”. Este abordată și chestiunea că sunt nevoiți să se adreseze la poliție, pentru că polițiștii de frontieră, care lucrează în vecinătate, îngrădesc cu mașinile lor drumul, au făcut, spun oamenii, un gărduț, dar a fost distrus. În plus, la poarta teritoriului îngrădit se adună dulăii – sau sunt hrăniți, sau îi atrag câinii grănicerilor – și oamenii nu pot merge pe alături, se tem pentru copiii lor. Acum pe teritoriul orășelului se împușcă – se învață sau fac alceva – așa, încât zângănesc geamurile. În timpul ploilor, pe stradă nu poți merge nici călare, nici pe jos. Din nou răsună întrebarea, pentru ce fel de amenajare plătesc oamenii câte 2 lei, măcar de s-ar face un foișor lângă izvor. S-au interesat, chipurile, la primărie, unde li s-a spus că încă nu le-a venit rândul.
… și Vălenilor
Strada Vălenilor, potrivit locuitorilor ei, a fost reparată acum șapte ani, în variantă albă. Dar de atunci, chipurile, grederul pe aici nici n-a trecut. Strada nu este luminată deloc. În plus, aici, se spune, stă pustie casa construită de un oarecare businessman și încă una pe strada Donici, în jurul lor cresc buruieni, oamenii se tem că acolo s-au înmulțit deja șerpii. Se tem să lase copiii din case, și lor e este frică, ar fi sunat chiar și la poliție, stăpânul a fost amendat și cu aceasta toate s-au terminat. În plus, într-o casă, se pare, locuiau niște persoane suspecte. Unul dintre cei mai vechi locuitori ai străzii, Iacob Doboș, se plânge că aici, deși au fost înlocuiți pilonii, strada cum era fără lumină, așa a și rămas, seara pe ea nu poți merge, ba chiar și suporturile cumpărate de ei au fost duse la metal uzat. Spun oamenii că s-au adresat cu o scrisoare semnată de toți locuitorii străzii la primărie, unde au fost întâmpinați nu prea amabil. Ei consideră că dreptate nu este și nu va fi, iar conducerea doar promite: vom face, vom face, dar nu face nimic. Parcă au promis să restituie banii pentru conducta de gaze pe care au instalat-o singuri, dar acum de aceasta nici nu se vorbește.
Cea mai mare problemă sunt drumurile…
N-aș vrea să repet cuvintele Olesei Lupu că aici locuiesc oameni simpli și problemele sunt la fel ca pretutindeni, dar mai dificilă e cea referitoare la drumuri, pe care ei le „plombează” cu ceea ce au prin curți. Olga Popa a spus, pe una din stradelele Grădinilor, că trei case se află mai jos de nivelul drumului și ploile în permanență le inundă curțile. Aici visează la reparația drumului în variantă albă, cel puțin, ca pe strada vecină, deoarece după ploi, pur și simplu, se îneacă în noroi.
Uneori simt o mare dorință să plece cu toții, în cizme de cauciuc murdare, la primărie. Încoace, pe timp urât, fie vară, fie iarnă, nu vin nici taxiurile, nici ambulanța. Iluminatul stradal l-ar fi făcut din contul lor. Sunt îngroziți de faptul că digul nu e construit până la capăt, nu dă Doamne ca într-o zi să rămână fără acoperiș deasupra capului. Cineva dintre femei a menționat că primarul ar fi spus, chipurile, n-ați votat pentru mine, dar ce legătură are, doar el e primarul lor. S-a mai spus că e ticsită cu noroi și nu funcționează canalizarea de ape pluviale pe străzile Unghiului și Pan Halippa.
… și digul
Digul l-am văzut numai pe malul râului Prut, iar oamenii spun că el, în caz de ceva, nu va rezista stihiei. Dar ceea ce e făcut vizavi de casele care, de obicei, primele sunt inundate, aș numi gunoiște. E bine să fii atât de optimist cum este Eugenia Vleja, care consideră că primarul, probabil, nici nu știe ce se face aici. Mai mult, ea îi este recunoscătoare pentru că a ajutat și în 2008, și în 2010, singur, chipurile, căra pământ. Pe când Maria Linic, a cărei casă e „în linia întâi”, este îngrijorată din cauza movilelor de pământ îngrămădite sub ferestrele casei: în octombrie fiul face nuntă și nu-și imaginează cum vor veni mașinile, oaspeții.
În loc de epilog
După toate întâlnirile cu locuitorii raionului, Ivan Rotari a menționat că, afară de cele spuse, ei roagă să fie instalate semne de circulație și să se facă o trecere de pietoni la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Unghiului – circulația mașinilor spre plajă să fie direcționată pe drum drept, nu pe Unghiului, unde șoferii organizează adevărate curse. Dacă acest lucru nu-l vor face autoritățile, vor fi nevoiți să-l facă ei. A mai amintit o dată despre digul din fața caselor. Dânsul speră că pretențiile și rugămințile locuitorilor acestui cartier vor fi auzite, situația va fi îmbunătățită, neajunsurile – lichidate.
Apropo
Potrivit lui Alexandru Ambros, primar de Ungheni, anul trecut pe strada Arcașii lui Ștefan au fost înlocuiți 400 metri de apeduct, investițiile au constituit 320 mii lei. Strada Vălenilor a fost reparată în variantă albă, a mai rămas să fie profilată cu grederul. Intersecția străzilor Unghiului și Lacului e reparată capital, cheltuielile constituind 80 mii lei. Anul curent plombarea străzilor în oraș a început anume cu acest cartier – străzile Arcașii lui Ștefan, Solidarității, Iașului și parțial Suceava, pentru care s-au cheltuit 220 mii lei.
Se planifică să se instaleze, în septembrie, sisteme de iluminat pe strada Vălenilor, unde sunt înlocuiți pilonii, și pe stradela Grădinilor. Referitor la reproșurile în ce privește cei 2 lei, chipurile, lucrările s-ar face doar în centrul orașului, primarul a menționat că e vorba doar de salubrizarea locurilor publice, adică, a trotuarelor, parcurilor, dar nu la poarta și sub gardul fiecărei case. Dar și aici, pe strada Unghiului și Lacului, s-a cosit iarba. Dânsul a amintit că a fost lichidată gunoiștea neautorizată de pe strada Unghiului și în locul ei s-au sădit două rânduri de copaci care s-au prins foarte bine.
Primarul a recunoscut că sunt străzi într-o stare rea, ca Pan Halippa, dar, în primul rând, se acordă atenție străzilor pe care circulă transportul public. Totodată, această stradă nu poate fi deocamdată asfaltată, deoarece începe elaborarea unui proiect tehnic de construire a sistemului de canalizare și în sectorul privat.
