Acest studiu se naşte din nevoia de a înţelege mai bine ruta migrării femeilor moldovence spre Italia, precum şi rolul şi caracteristicile asociaţiilor formate de aceste femei. Am ales să ne concentrăm asupra rolului femeii moldovence, şi în special al celui care se referă în mare parte la comunitatea noastră, îngrijitoare, menajere şi baby-sitter.
Interesul iniţial a fost determinat de experienţa mea ca îngrijitoare, personajul indispensabil pentru bunăstarea italiană. M-am întrebat mereu de ce un astfel de fenomen a fost neglijat pentru o lungă perioadă de timp de mass-media, forţe politice, de studiile ştiinţifice, de strategiile instituţiilor, de forţele sociale, de ONG-urile internaţionale, de asociaţii şi chiar de Guvernul ţării mele natale. Este cu atât mai absurd, cu cât considerăm că sistemul de asistenţă socială a „bunăstării auto-asigurate” se sprijină puternic pe munca îngrijitoarelor: în cazul în care acestea „dispar” brusc, un astfel de sistem ar intra într-o criză greu de rezolvat.
În Italia, de peste douăzeci de ani, starea socială cunoaşte probleme serioase din mai multe motive: reduceri la bugetul sănătăţii, declinul ratei natalităţii, creşterea speranţei de viaţă, creşterea numărului de persoane în vârstă, numărul limitat de angajati stabili şi, prin urmare, reducerea contribuţiilor persoanelor angajate la fondul de pensii şi de asigurări sociale, şomajul, lipsa locurilor de muncă pentru tineri etc. Din acest motiv am decis să descriu rolul important al femeii moldovence în lumea bunăstării italiene, în special în ceea ce priveşte munca de îngrijire medicală şi asistenţă, care implică responsabilitate, dragoste, sacrificii, umanitate şi mai ales capacitatea ca aceste femei să se adapteze la un nou loc de muncă, uitând ceea ce au fost înainte de plecarea lor.
Nu pot scrie despre acest subiect fără a descrie mici episoade din viaţa mea aducând exemple din şcoală şi din cultură în perioada sovietică, care, prăbuşindu-se, a împins spre migraţia în masă, precum un „tsunami lent”, un sfert din populaţia de cea mai bună calitate.
În ţările noastre după prăbuşirea structurilor socio-economice comuniste, baza asistenţei şi socializării a lipsit, a fost o adevărată dramă socială, mai ales pentru generaţiile care, pe parcursul anilor, s-au mutat în oraş. După prăbuşirea statului, corupţia s-a răspândit în aparatele publice, împreună cu clientelismul şi nepotismul. În acest punct, unii dintre birocraţi au început să organizeze călătoriile migranţilor, prin perceperea unei plăţi pentru viză între 2500 şi 4500 $.
Problemele care au urmat după prăbuşirea statului moldovenesc au împins femeile să aleagă să emigreze în ţările occidentale pentru a îngriji familii, pentru că a fost singura soluţie de supravieţuire posibilă, forţate fiind de nevoile personale şi ale familiei. În aceeaşi perioadă, soţii noştri plecau în Rusia în căutare de locuri de muncă. Mulţi nu au fost plătiţi, alţii s-au întors acasă cu handicap şi fără acoperire de sănătate, alţii şi-au refăcut viaţa în străinătate.
Un milion de moldoveni sunt în străinătate, în Italia mai mult de 150.000, în încercarea de a-şi menţine cultura nativă şi legăturile cu concetăţenii lor. Departe de satele şi comunităţile de origine, un emigrant apare nevoia stringentă de prietenie, dar mai presus de toate de înţelegere, care este o modalitate de a împărtăşi sentimente comune şi reciproce, pe care le găsesc în căldura umană oferită de comunităţile diasporei.
În primul capitol sunt descrise condiţiile de plecare pentru emigranţii moldoveni, puternic marcaţi de condiţiile istorice, sociale şi culturale, care nu îi ajută absolut deloc în confruntarea civilizaţiei occidentale, dar se referă chiar şi la forme de asociaţionism, care, de asemenea, au un rol puternic în integrarea lor în societatea italiană. Este prezentat, de asemenea, subiectul violenţei împotriva femeilor, care în unele cazuri a fost un motiv în plus pentru ca acestea să abandoneze tot ceea ce au şi, fără a cunoaşte obiectivul final, să-şi rişte practic viaţa, aruncându-se în necunoscut, fără a cunoaşte legile ţării de destinaţie şi munca pe care şi-ar fi putut-o găsi.
Acest exod în ţările mai dezvoltate în căutarea bunăstării are efecte devastatoare asupra familiilor, iar femeile moldovence, ca mame, tranzacţionale, au o mare responsabilitate faţă de familia lăsata în urmă: golul lăsat de absenţa acestora în sufletul copiilor, divorţul din partea soţilor şi condamnarea acerbă din partea societăţii civile, a bisericii şi a comunităţii de provenienţă.
În capitolul doi m-am axat pe efectele şi costurile emigrării moldovenilor în Italia. Într-o lume globalizată, în popoarele călătoresc în căutare de locuri de muncă, experienţa migratorie implică întotdeauna o schimbare şi o criză existenţială. Multe emigrante moldovence trăiesc un sentiment de rătăcire deoarece se simt marginalizate atât în patria mamă cât şi în lumea nouă, departe de cultura lor natală şi încă străine de cultura nouă. Departe de siguranţa pereţilor propriei case, de afecţiunea familiei, cad în solitudine, în dezorientare, în confuzie şi melancolie.
Singure, fără a-şi cunoaşte drepturile, cu program de lucru non stop, fără a cunoaşte serviciile de sănătate şi sociale, marginalizate de seocietatea italiană şi îndepărtate, de nevoie, de cea moldovenească, femeile moldovence emigrante dezvoltă tot felul de probleme grave de factură psihico-fizică, ca de exemplu “Sindromul Italian”. În ţările noastre se cunoaşte ca boala femeilor care au lucrat ani de zile în Italia, deseori la negru, aşteptând mulţi ani documentele din cauza birocraţiei italiene, fără a avea contact cu teritoriul, cu cei dragi şi cu patria mamă, fără un loc unde să se întâlnească cu compatrioţii lor, şi evident efectuând o muncă foarte grea, aşa cum se descrie în cadrul acestui studiu.
În al treilea capitol am încercat să prezint situaţia femeii moldovence pe piaţa muncii în Italia. Trebuie spus că aproape nici o femeie ajunsă în Italia din Europa de est nu a fost casnică înainte: de cele mai multe ori are bune calificări profesionale în asistenţa socială, este absolventă, uneori este chiar licenţiată în medicină sau inginerie.
Odată ajunse în Italia, au fost catapultate în aşa-numita bunăstare ascunsă. Chiar şi după legea Bossi-Fini şi amnistiile care au urmat, multe dintre ele se află încă în situaţii de „clandestinitate” şi „ilegalitate” în relaţiile de muncă. Printre altele, activitatea de îngrijitoare în sine poate fi descrisă ca „servilă” pentru că există doar o zi şi jumătate de libertate pe săptămână, iar multe lucrează la negru, cu consecinţe evidente pentru pensia lor viitoare. Multe dintre ele sunt discriminate în mediul de muncă, suportă violenţa psihică, sexuală, şi înfruntă greutatea unei legături cu persoana asistată şi familia sa, care include inevitabil implicarea afectivă şi emoţională. În cele din urmă, sunt sever limitate în relaţiile lor sociale, atât cu ţara natală cât şi cu concetăţenii lor.
O mână de ajutor o pot oferi în primul rând asociaţiile moldoveneşti, pe care am încercat să le analizez în capitolul al patrulea, în special în ceea ce priveşte capacitatea lor de a fi un factor de agregare a comunităţii diasporei şi, în acelaşi timp, un canal de comunicare cu societatea gazdă. Printr-un chestionar trimis liderului lor vom investiga dacă astfel de asociaţii sunt organizate bine, dacă cunosc şi colaborează cu teritoriul, dacă au acces la finanţări şi dacă dezvoltă proiecte care ajută la integrare. Un „trai bun” departe de casă sau o „viaţă bună” înseamnă a trăi cu un sentiment puternic al comunităţii, în înfrăţire şi mai ales completându-se: împărtăşind, fără a fi în competiţie, trăind în armonie între persoane şi ca parte a naturii care ne înconjoară.
Cartea „Moldovenii în Italia. Globalizarea, efectele Migrației și asocierea Diasporală” (editia II), poate fi găsita în Moldova pe adresa:
1) Librăria din Centru, Chișinau, str. Ștefan cel Mare 126,
tel. 373 22 214 203, https://www.facebook.com/libraria.dincentru
2) Librăria din Hol, Chișinau, str. București 68,
tel. 00 373 22 241 000, https://www.facebook.com/librariadin.hol
În Italia, alte țări poate fi ordinată și vă expediem prin poștă.
Cu gânduri bune și respect din Roma, Italia: Asociația „AssoMoldave” , Tatiana Nogailic, Mediator Intercultural/Sociolg. Skype: nogailic, E-mail: assomoldave@gmail.com, Tel. WhatsApp e Viber: 3294754598
