Fiind un băiat care a crescut în Coreea postbelică, îmi amintesc că am întrebat despre o tradiţie pe care am observat-o: femeile care mergeau să nască se descălțau la prag, iar apoi priveau în urmă cu frică. ”Se întreabă dacă vor mai putea să se încalțe din nou”, mi-a explicat mama.
Chiar și la mai mult de jumătate de secol, memoria continuă să mă bântuie. În regiuni sărace ale lumii contemporane, femeile încă mai riscă să moară în procesul de a da viață. Mortalitatea maternă este una din multiplele pericole care pot fi prevenite. Mult prea des, bebelușii de gen feminin sunt supuși unor mutilări genitale. Fetele sunt atacate în drum spre şcoală. Corpurile femeilor sunt folosite ca câmpuri de luptă în războaie. Văduvele sunt evitate și sărăcite.
Unicul mod prin care putem aborda aceste probleme este de a abilita femeile în calitate de agenţi ai schimbării.
Pentru mai mult de nouă ani, am aplicat în practică această filozofie la Organizaţia Naţiunilor Unite. Am distrus atât de multe plafoane de sticlă, încât am creat un covor de cioburi. Acum măturăm ipotezele şi prejudecăţile trecutului, astfel încât femeile să poată avansa dincolo de noile frontiere.
Eu am fost cel care a numit prima femeie din istorie în calitate de comandant al forţelor armate ale ONU și am încurajat reprezentarea femeilor de la nivelurile superioare ale Organizației noastre la maxime istorice. Femeile sunt acum lideri în epicentrul păcii și al securităţii – tărâm care s-a aflat cândva sub conducerea exclusivă a bărbaţilor. Când am ajuns la Organizația Naţiunilor Unite, nu era nicio femeie care să conducă misiunile noastre de pace în domeniu. Acum, aproape un sfert din toate misiunile ONU sunt conduse de femei – departe de a fi suficient, însă totuşi o îmbunătăţire de apreciat.
Am semnat aproape 150 de scrisori de numire a femeilor în funcţii precum Asistent al Secretarului General sau Secretar General Adjunct. Unele dintre aceste femei au venit din birouri guvernamentale de rang înalt, în timp ce altele au ajuns în poziţii de conducere în propria lor țară. Toate aceste femei mi-au demonstrat cât de des o femeie este cea mai bună persoană pentru o anumită funcție.
Pentru a ne asigura că acest progres destul de real durează, am creat un nou cadru care menţine responsabilitatea întregului sistem ONU. Cândva, egalitatea de gen a fost privită ca o idee lăudabilă, acum însă, este o politică fermă. Înainte, instruirea privind sensibilizarea la dimensiunea de gen era o opţiune, acum este obligatorie pentru un număr tot mai mare al personalului ONU. În trecut, doar o mică parte din bugetele ONU atrăgeau resurse pentru egalitatea de gen și abilitarea femeilor; acum acesta este un standard pentru fiecare al treilea, și tot așa în continuare.
Confucius a afirmat că pentru a face ordine în lume, trebuie să începem prin a face ordine în propriile cercuri. Înarmat cu dovada valorii femeilor lider în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, am susținut abilitarea femeilor de pretutindeni. În discursurile avute în parlamente, universităţi și mitinguri organizate în stradă, în cadrul şedinţelor cu directori de companii și în conversaţiile aprige purtate cu bărbaţi puternici, conducători ai unor societăţi patriarhale puternic înrădăcinate, am insistat asupra egalităţii femeilor și am cerut măsuri pentru atingerea acestei egalități.
Când am preluat mandatul, în lume existau nouă parlamente în care nu era nicio femeie. Noi am ajutat să reducem acest număr la patru. În anul 2008 am lansat Campania UNiTE de eliminare a violenţei împotriva femeilor, iar astăzi, zeci de lideri și miniştri, sute de parlamentari și milioane de persoane nu au rămas indiferente la apelul făcut pentru acţiune.
Am fost primul bărbat care a semnat campania noastră HeForShe. Mai mult de un milion de persoane s-au alăturat de atunci. M-am alăturat activiştilor care solicitau încetarea mutilării genitale a femeilor și am sărbătorit atunci când Adunarea Generală a adoptat prima sa rezoluţie care sprijinea acest obiectiv. Eu sunt cel care transmite ecoul apelurilor multora care ştiu că femeile pot aduce succes în realizarea Agendei noastre pentru dezvoltare durabilă, care este extrem de importantă, și cel care promovează Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
În această Zi Internaţională a Femeilor, rămân indignat de negarea drepturilor femeilor și ale fetelor, însă devin mai încrezător datorită oamenilor de pretutindeni, care acţionează cu o convingere fermă că abilitarea femeilor aduce progresul în societate. Lăsaţi-ne să alocăm fonduri solide, să promovăm sensibilizări curajoase și voinţă politică de neclintit pentru a realiza egalitatea de gen în întreaga lume. Nu există o altă investiţie mai importantă în viitorul nostru comun.
