Despre Basarabia, s-a scris mult şi se va scrie în continuare, deoarece este subiect inepuizabil. Basarabia este în sine o „gură de rai” binecuvântată, de unde mai curge „miere şi lapte”, motiv pentru care ea a fost mereu râvnită şi cucerită, mai întâi de Puterea Otomană, apoi de Imperiul Ţarist o vreme îndelungată, de Rusia până-n zilele noastre. Basarabia, trecând prin atâtea suferinţe, inclusiv deznaţionalizarea ei, rămâne o taină, deoarece aici este prezent „miracolul românesc”. De fiecare dată când a fost ocupată de un regim străin, s-a căutat, prin tot felul de studii istorice şi literare, să se falsifice adevărul despre Basarabia.
Sub stăpânirea ţarilor ruşi, scrierile despre Basarabia au avut o anumită autonomie faţa de ingerinţa politică. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, în anul 1812, a fost rezultatul expansiunii militare a imperiului. În 1817, P. Svinin, un mare scriitor rus, semnala faptul că „istoria Basarabiei este strâns legată de Moldova românească şi că populaţia de pe ambele maluri ale Prutului este de origine latină”. Un alt mare savant rus, F. Vighel, care a fost şi viceguvernator al Basarabiei (1823-1826), vorbeşte în scrierile sale despre caracterul pur românesc al Basarabiei. De asemenea şi despre lupta boierilor moldoveni împotriva politicii de rusificare a acestei provincii româneşti.
După 1917, una dintre cele mai frecvent întâlnite teze ale istoriografiei ruseşti-comuniste este aceea că Basarabia nu a fost niciodată un teritoriu românesc, deoarece ea a revenit Rusiei în 1812, iar România s-a format ca stat suveran, independent în 1859, sub domnitorul Al. I. Cuza. După al Doilea Război Mondial şi recuperarea Basarabiei de către comuniştii ruşi, s-a intensificat propaganda sovietică de rusificare a Basarabiei. Au început să apară tot felul de scrieri cu caracter falsificator şi antiromânesc în Basarabia.
În pofida faptului că şi în România se instaurase un regim de tip sovieto-comunist, în 1964, în cadrul Editurii Academiei de Ştiinţe, a apărut o carte, foarte curajoasă, care scotea la iveală adevărul istoric despre Basarabia, pe bază de documente inedite. Cartea se numeşte „Însemnări despre români. Manuscrise inedite”, alcătuită de istoricii români specialişti în marxism Andrei Oţetea şi Gheorghe Zane. Acest volum cuprinde patru manuscrise ale lui Marx, descoperite în arhiva Institutului internaţional de istorie socială din Amsterdam (Olanda), în care părintele comunismului condamnă în cuvinte aspre politica rusească faţă de principatele române Moldova şi Ţara Românească şi îndeosebi „răpirea şi ocuparea Basarabiei”, negând categoric legalitatea cedării acesteia Imperiului Ţarist de către Turcia, în 1812. Aceste afirmaţii ale lui Marx au reprezentat atunci o senzaţie politică: „forţa de eliberare”, Rusia, era reprezentată, în realitate, ca fiind o putere imperialistă, duşmănoasă românilor. În anul 1968 a apărut o altă carte interesantă „Unitate şi continuitate în istoria poporului român”, sub redacţia profesorului Dumitru Berciu. Aici, autorul afirmă teza că la finele anului 1918 s-a încheiat procesul de unificare a tuturor teritoriilor româneşti într-o „Românie unică şi indivizibilă”. În 1970, au elaborat compendiul de „Istoria României”, lucrare coordonată de Constantin Daicovici şi Miron Constantinescu, precum şi cartea „Istoria poporului român” . În ambele se afirmă că Basarabia este pământ românesc pierdut datorită agresiunii ruseşti şi se prezintă hărţi, imagini basarabene.
În 1985, la Munchen a apărut o carte valoroasă numită „Basarabia, ţară disputată în Est şi Vest”, semnată de Gheorghe Ciorănescu, în care se arată istoria adevărată a Basarabiei care a fost mereu crucificată pe Golgota istoriei Europei.
O lucrare de mare interes pentru a afla adevărul despre Basarabia este semnată de marele istoric Ion Constantin, având ca titlu „Basarabia sub ocupaţie sovietică de la Stalin la Gorbaciov”, apărută la Editura „Fiatlux”, Bucureşti, 1994. Este o carte foarte bine documentată pe care am folosit-o mult în afirmaţiile despre Basarabia, pe care o preţuiesc, căci a trecut prin cumpene şi încercări de-a lungul istoriei sale până astăzi. Din cele 11 tratate politice încheiate cu românii, ei n-au respectat niciunul, ba mai mult, Rusia de 13 ori a invadat spaţiul românesc, inclusiv cel de la Nistru în 1991-1992, de fiecare dată alegându-se cu câte ceva: ori cu noi teritorii, ori cu noi bogăţii, devenind astfel „duşmanul nostru natural”, cum spunea omul politic Tache Ionescu.
Doar un miracol dumnezeiesc poate readuce în mod paşnic Basarabia la patria- mamă – România. Prin demnitate şi credinţă din partea noastră, a tuturor, putem vedea împlinit, într-o frumoasă zi, acest vis de aur al neamului: Unirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
