Dragă redacție, vreau să vă spun istoria unui băiat al străzii în speranța că vom învăța anumite lecții de la el. Ion are undeva între 17-18 ani, l-am întâlnit pe una din străzile lăturalnice ale orașului Ungheni. Vindea miezul de la nucile strânse de pe copacii aflați pe marginea drumului. Ar fi trebuit să fie la școală, dar a ajuns boschetar, adică un om al străzii.
Fiecare zi pentru el e o provocare, fiindcă că nu știe dacă va mânca măcar un pesmete, dacă va găsi un loc de dormit. Ceea ce știe cu siguranță e că nu va buzunări trecătorii și nici nu se va băga prin curți. E o reminiscență rămasă din copilăria care pentru el s-a petrecut într-o altă dimensiune, într-o altă viață și câteodată crede chiar că a fost o altă persoană. Atunci, cândva, l-au învățat părinții și buneii că cele mai urâte lucruri în viața aceasta este să furi, să nu te împarți cu alții și să fii ranchiunos. Paradoxal e că el a fost bătut de soartă sau, mai bine zis, de unii oameni, care i-a scos viața în cale. A fost umilit, înșelat, trădat și totuși niciodată nu a purtat ură nimănui.
Băiatul și-a pierdut întreaga familie într-un accident rutier. Norocul lui, acum din ce parte privim, e că a rămas în acea zi la o vecină. Familia sa ar fi trebuit să plece la spital pentru o consultație, însă au ajuns la morgă. După tragedie Ion a nimerit în plasament. Aici petrece câțiva ani, care „l-au călit”. A încercat să se angajeze, chiar a lucrat, dar angajatorul nu i-a plătit salariul. Nu a avut cu ce își plăti acel colț de cămăruță închiriată împreună cu alți tineri. Astfel, ajunge în stradă. Se află aici de trei luni. Își va mai încerca norocul să se angajeze. Visul lui cel mai mare e să învețe. Orice ziar, revistă pe care o găsește o citește cu aviditate. S-ar duce și la bibliotecă, dar îi e jenă că hainele îi sunt ponosite.
Uneori unii oameni, care deja îl cunosc cât de cât, îi oferă bani pentru că știu că nu se va duce să-și cumpere bere sau țigări, sau chiar câte o bucată de pâine sau altceva. Ce primește aceea mănâncă, nu are mofturi ca alți tovarăși de suferință. Uneori, când are o zi mai bună, se împarte cu ei. Astfel, fără să-și dea seama, inoculează în sufletul fârtaților mai mici bunăvoința și modestia.
