Lupta pentru libertate de la sfârșitul anilor ’80 a culminat cu adoptarea Declarației de Independență (27 august 1991), care a dus la apariția unui nou subiect al dreptului internațional – Republica Moldova. Dar după mai bine de douăzeci și cinci de ani e trist în întreaga Basarabie.
De ce e trist? Pentru că încă n-a fost realizat visul secular al unui popor. Pentru că în secolul XXI poporul român mai continuă să fie rupt în două, în comparație cu cel german.
Declarația de Inde-pendență trebuia să fie primul pas: ruperea de imperiu. Al doilea: revenirea la matca strămoșească. Păcat.
Păcat că în momentele cruciale ale istoriei nu am avut oameni de potrivă timpului. Dar lupta trebuie să continue! Opera începută de Mișcarea de Eliberare Națională și de primul Parlament nu poate sta pe rafturile istoriei, fără să se scrie ultimul și cel mai glorios capitol. Timpul nu ne lasă să fim nepăsători. E misiunea generațiilor născute în libertate, din visurile, speranțele și idealurile părinților – să încoroneze opera și să facă Unirea. E cea mai importantă lecție oferită tuturor pe parcursul acestor ani, lecție pe care trebuie s-o însușească orice om de bună credință din R. Moldova, indiferent de etnie, vârstă, studii sau religie.
Nimic nu poate fi comparat cu frumusețea unui popor de la sine pus în mișcare de idealurile de libertate și unitate națională. O bună parte din noi am văzut chipul și icoana acestui popor reînviat în anii 1987-1991. Am trăit pe viu scrierea cu jertfă a acelui mai înălțător poem al basarabenilor din a doua jumătate a secolului XX.
Voi, cei tineri, aveți șansa să treziți acest popor, să-i vedeți chipul minunat, să scrieți prin reîntregire cea mai măreață filă a istoriei naționale din secolul XXI. Ca exemplu să vă servească curajul acelor tineri, care la 27 martie 1918 au votat în Sfatul Țării – Unirea cu România, au lansat procesul de reîntregire a națiunii române în cadrul unui stat unitar, proces care s-a încheiat pe 1 decembrie 1918 la Albă Iulia. Numai așa vom putea să trăim firesc, ca întreaga națiune română, în cea mai frumoasă Țară din Europa și de pe glob. Or, sfântul ideal al românimii a fost și rămâne Unirea, iar aceasta nu este doar o speranță, care poate cândva să moară, ci este credința noastră nestrămutată.
Oricât ar încerca urmașii celor care ne-au arestat, ne-au deportat, ne-au înfometat să ne tulbure mințile, R. Moldova se va reîntoarce la rădăcinile ei seculare, așa cum scrie în Declarația de Independență, ”în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.
