Dragi jurnalişti, am o rugăminte: scrieţi despre tineri, vorbiţi cu ei, ascultaţi-i. În ziua de azi tinerii nu prea citesc ziare, nu-i poţi rupe de internet, unde, ascunzându-te după nickname-ul care nu vorbeşte despre nimic, poţi pălăvrăgi despre orice. În paginile ziarului e cu mult mai serios. Iată acum, la sfârşitul gândurilor mele transformate în text va apărea numele meu. Eu voi purta răspundere de ceea ce voi scrie. Iar dacă tinerii nu citesc ziare, lasă să scrie la rugămintea dvs. şi atunci părinţii vor şti ce îi frământă pe copii, ce au în capurile lor. Doar părinţii nu au timp pentru internet, mulţi dintre ei sunt departe de el, sau, cum am spus, după nick e greu să-ţi ghiceşti fiul sau fiica.
Vreau să vorbesc despre un moment, căruia îi dedicăm viaţa – căutării iubirii, jumătăţii noastre. O căutăm în speranţa că ea există undeva, pur şi simplu, trebuie s-o găseşti. Să-l găseşti pe cel care ne poate dărui adevărata dragoste şi adevărata fericire. Fiecare crede că e cel care are acelaşi suflet ca şi el. Dar în realitate sufletele identice îşi vor trăi viaţa în lupta sentimentelor asemănătoare. Căutaţi-vă jumătatea – pe cel, ale cărui calităţi le completează pe ale tale, sunt opuse, dar nu identice. De exemplu, sunteţi o persoană veselă, iar jumătatea deseori e tristă, sunteţi energic, iar jumătatea e neîndemânatică etc. Nouă însă deseori ni se pare că persoana pe care o căutăm trebuie să fie ca noi.
Fetelor şi femeilor deseori li se pare că va veni iubirea, va veni fericirea şi totul în lume nu va mai fi ca înainte. Cu acest om şi lumea va deveni altfel… Dar trec doi-trei-patru ani, omul de lângă tine parcă e bun, dar dragoste adevărată nu există. Poate cauza e că tu nu iubeşti? Nu te iubeşti pe tine, de exemplu. Poţi fi perechea unei persoanre care iubeste dacă tu nu poţi iubi? Nu va părea iritantă afecţiunea, grija sau chiar dragostea cuiva? Vei avea nevoie de un om pe care nu-l iubeşti? Cum vei simţi că eşti iubită dacă în pieptul tău nu bate o inimă care iubeşte şi simte dragostea? Ce bucurie vei avea în suflet că cineva simte iubirea, iar tu – nu? Înţelegeţi că pur şi simplu doriţi să deveniţi consumatorul iubirii cuiva?
Femeia trebuie să găsească iubirea în sufletul său şi să o oglindească în bărbat, să înveţe bărbatul a iubi, descoperind în el întelegerea valorilor iubirii şi să renască dorinţa de a iubi. Bărbatul este atras de iubirea pe care femeia e capabilă să i-o dea. Haideţi să ne amintim că întunericul ia, iar lumina dă. Masculinitatea e un început întunecat, generator de agresiune şi putere. El mai mult ia decât dă. Începutul luminos al feminității e chemat să iubească, să dea, să se dedice în toate manifestările dragostei.
La sfârşit voi spune că dragostea umană e doar un pas spre descoperirea iubirii divine în sine. Cel care n-a iubit oamenii nu poate înţelege nici iubirea divină, de aceea e atât de importantă iubirea umană care deschide inima. Dragostea faţă de persoana dragă, de copii, de bătrâni, de natură, de animale. E uşor să-i iubeşti pe toți, e greu să-l iubeşti doar pe unul…
