Am citit despre mizeria din canalizarea corneştenilor care ajunge până la Chişinău, se scurge în râul Bâc. Ştiam că acest oraş, nici măcar nu miroase a oraş şi la propriu, şi la figurat. Dar am nimerit, ocazional, în toaleta funcţionarilor publici de la Consiliul Raional Ungheni. Ce sa vă spun? Am rămas mut! De acolo, mizeria chiar nu are şanse să ajungă la Chişinău. S-a făcut o reparaţie ca la carte.
Am avut unele întrebări de soluţionat prin cabinetele de la Consiliul Raional. Am ajuns şi în ultima odaie de la primul etaj. Când am deschis uşa, m-am speriat, vă spun sincer. Am închis-o imediat şi am ieşit afară să văd ce scrie pe clădire – „Consiliul Raional Ungheni”. Acolo parcă am nimerit. Mai deschid o dată uşa acelei săli. De fapt, acela e un veceu, cu faianţă roşie, oglinzi, săli separate pentru veceu, lavoar, uscător de mâini. Mi-a plăcut că era şi o mică odaie unde era instalat un boiler, o chiuvetă. Acolo funcţionarii publici pot să spele un măr sau o roşie. Doar prin hoteluri vezi aşa condiţii. Diferenţa e că pentru astfel de condiţii, în hoteluri se achită din bugetul unui investitor. Aici însă s-a scuturat puşculiţa statului.
Vă spun sincer, am rămas surprins de condiţiile de care se bucură lucrătorii din această instituţie de stat. Nu ştiu cum arăta veceul din această clădire înainte de reparaţie, dar precis că nu atât de frumos. E corect, şi funcţionarii trebuie să aibă condiţii bune la serviciu, să fie frumos. Poate astfel şi lucrul va fi mai cu spor. Noi, cetățenii, credeam că i-am angajat în serviciu și îi întreținem din banii noștri ca ei să ne creeze și nouă condiții bune de viață. Nu-i așa? Mă gândesc însă la condiţiile în care trăiesc oamenii de la sate care nu ştiu că există sisteme de apeducte, la cei din aşa-zisul oraș Corneşti în care oamenii ani de-a rândul cară apă cu căldarea până la etajul cinci. Apoi curăţă veceul tot cu apa din căldare. Credeţi că e corect? Eu cred că nu.
