Deseori încerc să îmi imaginez cum întâmpină sărbătorile oamenii năpăstuiţi de soartă, cei fără un acoperiş deasupra capului, cei care din cauza dizabilităţii mentale trăiesc în lumea lor imaginară. Probabil, şi ei ar dori să se adune în jurul mesei sau să-şi facă cadouri, doar că ori sunt singuri şi nu are cine le bate la uşă, ori nu îşi permit să întindă mese cu de toate şi se mulţumesc cu puţinul pe care îl au. Ei nu îşi pot satisface poftele prin restaurantele din oraş, aşa cum o fac alţii. Ei nu îşi pot organiza sărbători din bani publici.
Mă întreb cum a sărbătorit acea sărmană femeie, cu deficienţă mentală, pe care mulţi dintre noi o văd hoinărind pe străzile oraşului Ungheni. Ne îngrozim atunci când o auzim că strigă, că înjură şi îi aruncăm priviri reci, de parcă ne deranjează prezenţa ei. Dar oare câţi dintre noi s-au gândit cum îşi duce ea existenţa, cine se interesează de viaţa ei?
Într-o zi striga în gura mare că la ea în casă e mai frig decât afară. Aşa şi este! De mai mulţi ani apartamentul ei a fost debranşat de la curentul electric, de la sistemul de încălzire centralizat. Apa la robinet, zice, nu curge, iar condiţiile de trai nici minime nu pot să le numesc. Da, e orăşeancă, dar locuieşte ca într-o junglă!
Cu câţiva ani în urmă în ziar a fost descrisă istoria ei. După cum era de aşteptat, autorităţile s-au făcut că plouă, iar rudele au zis că nu au puteri să mai intervină, justificându-se că din cauza dizabilităţii mentale, ea nu acceptă niciun ajutor sau că reacţionează agresiv la mâna întinsă. Cei care ar trebui să o ajute să se bucure de zilele care i-au mai rămas continuă şi acum să aibă această atitudine, zic eu, nepăsătoare. Bănuiesc că atunci când va înceta din viaţa, când va fi găsită îngheţată în acel apartament, mulţi vor fi cei care vor pretinde la „avuţia” femeii.
Am scăpat de cursa electorală şi mulţi au fost cei care au bătut la uşă şi s-au dat mari salvatori ai naţiei. Sunt sigură că la uşa ei nimeni nu a bătut. Nici cei cu stânga, dar nici cei care ne cheamă spre dreapta. Persoanele însetate de putere ştiu că ea oricum nu va vota. Iar dacă nu poţi să îţi exerciţi votul, nu reprezinţi nimic. Păcat, căci anume inacţiunea lor e o mai mare dizabilitate decât cea a femeii cu probleme psihice, iar din cauza aceasta avem toţi de suferit.
