Exerciţiul democratic la care am participat în ultima zi a lunii noiembrie ne-a demonstrat că oamenii noştri găsesc mulţumirea completă în mizeria în care se află şi nu sunt deranjaţi, vorba lui Creangă, de faptul că-s „înaintaţi la învăţătură până la genunchiul broaştei”. Nu vrem să fim mai deştepţi, nu vrem să fim competitivi, nu vrem să trăim, urmărind reguli clare. Doar e mai simplu să dai şpagă şi să ţi se rezolve problema, să fii angajatul cu puţină carte, e mai simplu să trăieşti… simplu. Tot strigăm Europa, dar nu ne lăsăm de trecut. În viziunea mea, alegerea pe care am făcut-o e precum non-acţiunea angajatorului faţă de funcţionarul care consumă alcool în timpul serviciului. Nici productivitate nu demonstrează şi structura în care este angajat se duce de râpă. Nici distractiv nu e cu el, pentru că mai mereu îi lucesc ochii şi vrea să doarmă. Angajatorul nu ia atitudine pentru că îi lipseşte curajul, fie că nu îl interesează situaţia, ori s-a deprins cu mirosul de alcool care vine de la acesta.
În timp ce marea majoritate îşi trăieşte viaţa în fugă – repede mănâncă, repede pune haina pe sine, repede că întârzie la grădiniţă, şcoală, serviciu – alţii habar nu au ce înseamnă cronometru, atunci când vine vorba de respectarea unui orar de muncă. Are o justificare omul, lucrează într-o instituţie de stat şi nimeni nu-i cere socoteală. Bunăoară, şi personajul nostru – funcţionarul din structura de stat – am observat eu totuşi că într-o zi se grăbeşte undeva. Aşa se face că deseori ne intersectăm dimineaţa, eu spre serviciu, el spre alimentara din preajmă, unde îşi ia porţia matinală – duşca de rachiu. Pe la lucru apare hăt spre ora 8.30, poate şi mai târziu. Acesta este traseul funcţionarului, parcurs cam în fiecare zi. Tot în timpul orelor de serviciu, uneori şi şeful sau alţi colegi îi fac companie. Stau relaxaţi la terasă, cu berea în faţă. Indiferent că sunt solicitaţi, poate, la serviciu. Iar după clipa lor de odihnă, îi vezi mestecând gumă, se gândesc la respiraţia lor proaspătă, la faptul că cetăţeanul care îi aşteaptă la uşă să nu fie deranjat de mirosul de alcool.
Toţi cunosc despre obiceiurile acestor funcţionari deseori aghesmuiţi şi înfumuraţi. Conducerea se pare că tolerează situaţia. În locul acestor funcţionari cu obiceiuri proaste, care nu aduc nimic nou în sistem, ba chiar îl împovărează, ar putea fi angajate persoane demne, care depun efortul maxim, optează pentru calitate, sunt responsabili şi deschişi pentru tot ce e nou. Dar, nu ştiu de ce, primii sunt lăsaţi la locul lor, li se iartă multe… Aşa e şi cu rezultatul alegerilor parlamentare. Mulţi mint atunci când spun că doresc o lume mai bună, dar nu sunt în stare să se debaraseze de vicii şi vicioşi, continuă să fie neorganizaţi şi acceptă jumătăţile de măsură. Şi nu poţi arăta cu degetul, pentru că vinovaţi suntem toţi.
