Așa se pare a spus Domnul: „Robul umil al lui Dumnezeu, ține în taină fapta ta și păzește-te ca din mare milă față de oameni să nu pierzi răsplata pentru fapta ta. Căci cel care face ceva în fală își primește răsplata”.
De ce au prins să afișeze chiar și cea mai mică faptă bună, recurgând la serviciile televiziunii? Au început toate nu de azi și nici de ieri, dar cred că nu cu mult timp în urmă. Cel puțin, înainte nu era așa. Probabil, pentru că eram cu toții săraci și cei care aveau ceva se străduiau să nu se laude, să nu trăiască în lux, fiindcă repede ar fi ajuns unde le era locul.
Acum totul s-a schimbat, societatea s-a împărțit în săraci și bogați. Printre bogați s-au pomenit, desigur, cei care au condus ceva, au participat la împărțirea turtei publice, au inventat hârtiuțe pentru oameni în contul anilor munciți. Poți doar să te minunezi cât de creduli și naivi am fost.
Ne-au dat niște foițe numite „bonuri patrimoniale”, ne-au spus că vom deveni stăpâni ai vieții noastre cu ele și chiar am devenit, dar nu noi, ci cei care au inventat această prosteală, care au știut ce să facă cu ele, cei care apoi aceste fonduri, în care ne-am depus speranțele, le-au transformat în societăți pe acțiuni și au rămas singurii proprietari ai fondurilor noastre. Nouă continuă să ne promită, să ne făgăduiască ba europenizare, ba euroasienizare, noi credem, răgușim urlând în piețe, ne urâm unul pe altul de dragul celor care culeg roadele. După ceva timp, ajungând la putere, va veni la noi în lumina camerelor video cu pomeni în formă de genți pentru copii, orez, zahăr, ulei, unt, făină, caramele, jucării chinezești, covrigei, daruri pentru nou-născuți și, ghiftuit, mulțumit, va zâmbi la televizor, îl va tipări pe umăr pe cel „fericit”, îi va strânge mâinile, va promite raiul în viitorul apropiat, dacă, desigur, el rămâne la putere, apoi va urca într-o mașină caldă și se va duce, iar noi vom rămâne cu problemele noastre în așteptarea ofrandei următoare.
Unii oameni vor fi mai norocoși și cu respirația întretăiată vor primi cheile de la apartament sau casă, iar un tânăr membru al familiei, fără să știe că participă la un joc politic, îi va mulțumi, pentru că înainte nici măcar nu avea propriul său pat, iar acum îl are, are și o geantă nouă. Păcat că el nu poate întreba, cine l-a lipsit pe el și pe familia lui de o astfel de oportunitate, de ce mama și tatăl lui s-au pomenit fără locuri de muncă și tot ce le-a mai rămas este să nască și să tot nască copii și să aștepte pomană de la stat, politicieni și de la noii moldoveni. Poate ajunge cât s-a speculat cu sărăcia noastră, câștigând astfel puncte necinstite?
