Acebră azi viaţa sportivă în lume: doar câteva zile ne mai despart de importantul eveniment – Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro, Brazilia. Anul acesta Republica Moldova va rotunji un frumos jubileu – 20 de ani de la prima participare la Jocurile Olimpice ca stat independent, 1996 Atlanta, SUA. Repede, nemilos trece timpul, evenimentele produse trec prin ani, aturizându-se odată cu noi.…Atlanta, sus pe catarg sunt ridicate trei drapele: ale Rusiei, SUA şi Republicii Moldova, sunt rezultatele atleţilor la categoria supergrea la luptele greco-romane. Cineva în tribune cu glas tare, ca să fie auzit, glumiește ironic în adresa noastră: ”…Trei mari naţiuni olimpice îşi merită izbinzile”, la care Efim Josanu, membru al delegaţiei moldovenești, pe atunci în funcţia de preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic, face o replică: ”Nu extinderile geografice şi nici consistenţa demografică face o naţiune mare, ci valoarea…”. Valoarea era campionul olimpic, medaliat cu bronz, Serghei Mureico.
Acum, în ajunul deschiderii Jocurilor Olimpice, discută cu vestitul sportiv.
– Ce emoţii v-au încercat atunci?
– Multă bucurie şi mândrie pentru ţara mea. – În doar două zile, imediat după succes, aţi procurat bilet de plecare, deși totul era gratis şi ati fi putut pur şi simplu să vă odihniţi până la încheierea JO.
– De ce atâta grabă?
– Acum, peste ani, să mi se ofere o nouă şansă aş rămânea, atunci, însă doream cât mai repede să vin acasă, la Chişinău, să fiu alături de părinţii pe care foarte mult îi iubesc şi care au făcut totul pentru binele meu. – In copilărie aţi visat să participaţi la Olimpiadă şi să câştigaţi? – Nu. Peferam să mă ocup cu sportul, cu luptele, deoarece îmi plăcea mult.
– A-ţi avut un idol?
– Ca și toţi copiii, adolescenţii eram frapaţi de corpul, muşchii lui Schwarzenegger.
Pot afirma cu certitudine, azi tinerii Moldovei au propriul Schwarzenegger în persoana pămînteanului nostru, Serghei Mureico, vestit în lume, puternic, tacticos, laconic şi foarte, foarte modest. …Drumul în lumea sportului pentru Serghei Mureico a început în clasa a IV-a, întâi a fost jimnastica sportivă, înotul, apoi fiind observat de Gheorghe Bondar, a început să practice luptele greco-romane. Primul său antrenor l-a luat de mânuţă descoperindu-i zi de zi farmecul luptelor .
La sfârşitul anilor 80 a făcut parte din lotul de lupte greco-romane al fostei URSS, fiind multiplu premiant al Campionatelor Europene, Mondiale şi Olimpiade la lupte greco-romane, categoria supergrea. Mureico a avut parte pe parcurs nu numai de antrenori talentaţi (Ghenadie Voloşciughin , Alexandr Kozîr, Bratan Ţonov), dar şi de adversari pe potrivă, unul din ei fiind rusul Alexandr Karelin, cu care a avut șansa sa se antreneze în aceeasi sală, dar si să se lupte la competitii de diverse ranguri. Karelin – atlet desemnat drept cel mai redutabil luptător de stil clasic al sec. XX-lea, numit ,,şarpele boa,” pentru braţele oţelite şi lungi (un avantaj enorm, ori în jenul luptelor greco-romane, majoritatea combinaţiilor finalizează cu ”lacăte”, cuprinderi şi rostogoliri ce aduc puncte), în strânsoarea cărora dacă nimereai nu aveai cum să scapi, i-a fost rival, dar şi cel de la care a avut multe de învăţat, JO de la Atlanta au demonstrat acest adevăr. Vitali Smirnov, preşedintele CNO al Rusiei, avea să remarce: ”Наш Карелин ели унёс ноги от вашего Мурейко!”.
Mult e necesar de muncit până ajunji la JO, foarte multe puteri necesită să te urici pe podiumul olimpic, dar mult mai dificil e să-ti menţii performanţa olimpică. După Atlanta Mureico era conştient de acest lucru. Avea dorinţă, puteri, dar erau necesare şi anumite surse financiare. După bronzul obţinut la Olimpiadă a fost decorat cu ordinul ”Gloria Muncii” (de care e foarte recunoscător) şi i se stabilise o bursă lunară de… 157 lei. Din ce să trăieşti, să faci sport de performanţă? Excelent luptător nu numai pe saltea, dar şi în viaţă , greutăţile mereu l-au călit, ambiţionat, i-au dat puteri şi cuget pentru a le învinge. A acceptat invitaţia bulgarilor, care i-au oferit posibilitate să se realizeze în continuare, să-şi câştige pîinea, să fie stimat.
– Deţineţi cetăţănia Bulgariei. Ţineţi mai mult la Moldova ori la Bulgaria?
– Eu am o singură Patrie – Republica Moldova, aici îmi sunt rădăcinile, în Bulgaria doar am muncit.
– Poate exista între foştii rivali prietenie, comunicare, schimb de experienţă?
– Poate. Pledez pentru lupta cinstită, fără manevre de culise: să învingă cel mai puternic. Noi, luptătorii, avem legea nescrisă – de a consolida frăţia tradiţională, să ne ajutăm întotdeauna, indiferent de naţionalitate.
– Ce consideraţi foarte important într-o carieră de success?
– Să intueşti, să alegi timpul potrivit, ca să pleci frumos, oferind drum verde şi altora pentru afirmare.
Serghei Mureico a plecat frumos, pentru a se reîntoarce tot frumos, la rădăcini, în Moldova, de unde a plecat în lumea mare. A venit să facă în continuare sport, dar unul prin descoperire şi dăruire frăţiei de luptători tineri cu verticalitate.
Prin sport, exemplu propriu, dar şi al colejilor, Serghei Mureico formează caractere, deoarece doar adevăratele caractere pot impulsiona o naţiune spre calea progresului, a ascensiunii.
