Cea de a XXXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară se va desfășura la Rio de Janeiro, Brazilia în perioada 5-21 august 2016. Zilele acestea ne-am întâlnit cu președintele Comitetului Național Olimpic din Republica Moldova, Nicolae Juravschi, cu care am discutat despre sport și nu numai…
Canoist, în 1985 a fost cooptat în echipa olimpică a fostei URSS la caiac-canoe, este dublu campion la Jocurile Olimpice (JO) de la Seoul, Coreea de Sud (1988), medaliat cu argint la Atlanta, SUA(1996), împreună cu partenerul său de ambarcaţiune , Viktor Reneiski, de opt ori campion mondial. În 2001, Juravschi a fost desemnat de către ziariştii sportivi din R Moldova drept cel mai valoros sportiv moldovean al sec. XX. Este deputat în Parlament.
1. ÎNCEPUTUL
Iniţial a fost marea dragoste a lui Nicolae faţă de sport încă din fragedă copilărie. Dragoste geamănă cu dragostea mamei pentru cele două fiice şi fecior, umerii firavi ai căreia i-au înlocuit şi pe ai tatălui, pe care prea devreme îl luase cerul.
– Mama, cunoscându-mi pasiunea pentru sport, m-a susţinut în toate. Eram în clasa a şaptea, împreună am venit la Chişinău, la şcoala-internat republicană cu profil sportiv, dorem să devin fotbalist, dar toate locurile erau deja ocupate. Soarta fiecăruia dintre noi însă e ghidată în mare parte de oameni buni, mărinimoşi, atenţi, gata de a-ţi acorda ajutorul necesar. Educatoarea Ecaterina Leahov şi antrenoarea Vera Ostapenco au sfătuit-o pe mama să încercăm la caiac canoe. Așa am făcut cunoştinţă cu primul meu antrenor, Pavel Cadnicov. A fost un început captivat de noutatea încercării şi a aplicaţiei.
– Un început urmat fiind de muncă titanică, antrenamente pe soare şi vânt. Ați fost un sportiv care reuşit a îmbinat tenacitatea cu tehnica: trebue să rabzi, să rezişti, dacă vrei să fii primul.
– Adevărat. Un rol deosebit în destinul meu sportiv l-a jucat şi antrenorul Alexandru Chirpicenco care m-a unit cu partenerul meu de excepţie Victor Reneiski Viktor din Belarus. Accentul în relaţia noastră a fost pus de antrenor pe compatibilitatea psihologică, deoarece în momentele de mare tensiune şi încordare, gradul de suportare reciprocă devine unul determinant. Elementul toleranţei, intensităţile de efort fac din cei doi o uniune a energiei şi a spiritului comun, doar aşa poţi învinge în marile competiţii.
Echipajul C-4, format în 1989 – Nicolae Juravschi, Victor Reneiski, Iuryi Gurin, Valerii Veshko – este supranumit invincibil, rezultatul lui înregistrat în 1989 este până acum pe poziţia a doua, menţinându-se în top aproape 25 de ani, cucerind şase medalii de aur la campionatele mondiale din 1989, 1990 şi 1991.
– Prietenia în sport are o profunzime aleasă, semnificând încredere totală, dedicaţie. Fac referire la colegii dumneavoastră sus pomeniţi, dar mai cu seamă la Victor Reneiski, partenerul de ambarcaţiune cu care aţi obţinut multe performanţe mari. Cine este pentru dumneavoastră Reneiski?
– Victor e prietenul adevărat. Prietenie care cu anii a devenit o relaţie specială, care astăzi se asociază cu cu frăţia. Continuăm lucrurile frumoase legate de sport şi evident de caiac canoe, dar de acum prin discipolii noştri, colaborăm cu toţi, dar nu în ultimul rând cu anrenorul-profesor de grad superior Vadim Săculţanu, antrenorul-profesor de gradul unu Veceaslav Chiţu,, tinerii antrenori Pavel Velenciuc, Ilie Sprincean Ilie care în paralel cu munca de antrenor reuşeşte să facă şi sport de performanţă, în prezent împreună cu liceenii Oleg Nuţa şi Ilie Oprea luptă pentru obţinerea cotelor de participare la competițiile de la Rio.
– Demult este cunoscută în mediul sportiv migraţia sportivilor, antrenorilor dintr-o ţară în alta și nu pot sa nu vă întreb. Fiind apreciat şi cunoscut foarte bine în lume, la sigur că aţi avut diverse şi avantajoase propuneri de a pleca. Ce v-a motivat să rămâneţi în Moldova?
– Sportul mi-a oferit clipe de neuitat, enorme şanse de a mă realiza, am participat la diverse competiţii în diferite colţuri ale lumii. Am văzut locuri frumoase, condiţii foarte bune de antrenament, de muncă. Da, am primit multe oferte de a pleca, însă nici una n-am acceptat-o, deoarece nicăieri nu mă simt mai bine ca acasă, în ţara noastră. Peste hotare ce nu ai face, oricum eşti un străin. Sunt un mare optimist, umăr la umăr vom izbuti să lăsăm copiilor noştri Ţara de care se vor mândri…
– Cariera dumneavoastră sportivă are amprenta celor trei Olimpiade, evoluţia fiind marcată de trei drapele diferite : Seoul, Corea de Sud, 1988 – URSS; Barcelona, 1992 – România; Atlanta, SUA,1996 – Republica Moldova. Dintre medaliile olimpice, cele 11 medalii de la campionatele mondiale, cât şi peste 80 de medalii de la alte competiţii internaţionale , aveţi una la care ţineţi în mod special?
– Toate distincţiile le-am obţinut prin multă muncă, dar enorm ţin la medalia de la JO de la Atlanta. În 1996 pentru pentru prima dată Republica Moldova participa la Jocurile Olimpice ca stat independent.
2. PREZENTUL
– Trăim clipe tensionate, vremuri dramatice pentru Republica Moldova, ele nu pot ocoli sportul. Cum rezistaţi?
– Muncim enorm pentru a redresa situaţia din sportul rural, din şcoli, studenţesc etc. Aici răsar talentele, care apoi contribuie la dezvoltarea sportului de performanţă. Problemele sunt legate şi de factorul uman, avem cadre, antrenori foarte buni, dar majoritatea sunt de o vârstă înaintată, e necesar de a completa rândurile noastre cu tineri antrenori calificaţi. În fiecare an avem nevoie de cel puţin cinci antrenori pentru fiecare federaţie sportivă, de aceea suntem mereu în căutarea surselor pentru a-i motiva. O altă problemă ţine de metodologia sportivă. Zi de zi sportul avansează, avem nevoie de conţinuturi teoretico-practice argumentate ştiinţific, bine gândite. Desigur, este necesară şi existenţa unei baze sportive moderne, după experienţă nu e nevoie să ne ducem departe. Sunt probleme, dar cu toate acestea ne ambiţionăm să cucerim medalii la campionatele europene, mondiale, Olimpiade şi le obţinem. Pentru a obţine o medalie la europene, mondiale ori JO se cer 7-8 ani de pregătire. În fiecare an sportivul trebuie să se afle circa 9 luni în cantonament, e necesară o pregătire sistematică, fără probleme de alimentaţie, echipare, reabilitare etc.
– Cea mai bună prestaţie a moldovenilor la Jocurile Olimpice ţine de Olimpiada de la Seoul, când au fost cucerite 6 medalii, dintre care 2 de aur vă aparţin dumneavoastră. Suntem în pragul Jocurilor de la Rio, numele participanţilor e deja cunoscut. Cel mai bun dintre sportivii Moldovei şi postul pe care îl deţineţi vă oferă dreptul moral să le daţi sfaturi, care ar fi unul dintre ele?
– Să-şi croiască temerar calea spre victorie până la capăt, până la ultima picătură de energie!
– Povestiți-ne câte ceva despre familia dumneavoastră.
– Recent, eu şi soţia Lucia am încercat emoţii deosebite, suntem nişte oameni fericiţi, fiica Nicoleta ne-a făcut bunici, dăruindu-ne un nepoţel pe nume Nicuşor. Feciorul Victor face stidii inginereşti în Germania, Marc studiază în clasele primare la liceul ,,Prometeu’’. Toţi trei copiii mei iubesc sportul, se ocupă în măsura posibilităţilor, dar nu fac sport de performanţă. Datoria mea este sa le creez condiţii, alegerea la aparţine, nu doresc sa-i impun, forţez.
3. EPILOG
– Numele Nicolae Juravschi este sinonim cu performanţa şi se asociază în primul rând cu sportul. Ce caracteristică aţi da dumneavastră sportuli?
– Dacă admitem că şi luptele gladiatorilor erau tot un gen de sport, principiul cărora era ”pâine şi distracţie”, apoi sportul din distracţie a evaluat în timp, ajungând parte integrantă a politicii fiecărui stat, a vieţii cotidiene publice. Parafrazând vechiul dicton ”Când tunurile vorbesc, muzele tac”, afirm că sportul poate face ca să tacă tunurile. În Grecia antică intra în vigoare armistiţiul atunci când începeau Jocurile Olimpice.
Sportul este factorul principal de coeziune şi solidaritate a naţiunilor de pe glob, chiar dacă acestea concurează, luptă pentru întâietate. Şi nu poate fi comparat cu nimic sentimentul înălţător de care este copleşit un sportiv când este încununat pe podium, iar în cinstea lui şi a ţării sale este intonat imnul de stat. Aceasta este gloria supremă pe care o poate obţine și un muritor de rând.
-Vă mulțămesc pentru interviu și doresc o prestație cât mai bună sportivilor noștri la Rio.
