Se știe că unitatea fundamentală a comunicării este reprezentată prin cuvânt, el fiind puntea de legătură între oameni, dar cum îl aplicăm și ce forță are în situații diferite știu cei care îl folosesc. Atât comunicarea verbală, cât și cea non-verbală își au impactul final, în dependență de ceea ce dorește să transmită o persoană sau alta.
Pentru noi, ziariștii, unealta și arma de lucru este cuvântul. De felul cât de veridic este, cum îl mânuim și cum îl așezăm la locul și timpul potrivit, depinde importanța și impactul mesajului pe care dorim să-l transmitem cititorului. Atât nouă, cât și cititorului ne-ar plăcea ca materialele pe care le publicăm să fie din cele mai pozitive, plăcute ochiului și sufletului nostru, realitatea însă ne dictează să abordăm lucrurile așa cum sunt, chiar dacă place sau nu cuiva. Un rol important aici îl are măria sa cuvântul, căci și ele, cuvintele, își au destinele lor.
Cuvântul, de fapt, are mai multe sensuri. Și într-un cuvânt să spui despre ceva ar însemna să rămâi fără cuvinte.
Atunci când solicităm un interviu de la un șef sau o persoană de rând, odată cu rostirea cuvântului se lansează în unele cazuri și careva promisiuni, iar odată cu ele și un rezultat palpabil. La fel se știe că un om de cuvânt este cel care nu face promisiuni deșarte. Și, nu în ultimul rând, cuvântul este temeiul unei acțiuni. Cu alte cuvinte, cât de importantă este forța cuvântului rostit și scris? Dacă am face o comparație, ca și în cazul banilor, acele cuvinte care au o circulație mai largă, acelea sunt mai valoroase.
Pe creasta tulbură a valului comunicării au urcat de ceva timp cuvintele de protocol, care mângâie auzul și dau unora speranțe. Tot prin cuvânt, dar prin intermediul celui virtual, mulți dintre noi își exprimă gândurile și simțirile, utilizând mijloacele de socializare. Prin intermediul lor vorbim despre politică, despre fluctuația cursului valutar și prețuri, despre filme și muzică, despre sex și uneori despre iubire, despre oameni și câte odată despre noi, mai puțin gândindu-ne la importanța și forța cuvântului.
Preocupați mai mult astăzi de comunicarea virtuală, mai puțin o practicăm pe cea reală. Ne zgârcim a ne saluta cu mai multă afecțiune prin intermediul cuvintelor frumoase, pentru a ne ridica moralul, lăsând virusul indiferenței și superiorității să ne macine sufletul. Fiecare din noi este construit într-un fel anume și folosim comunicarea în felul nostru, bine ar fi însă să-i dăm dreptul la viață comunicării verbale, căci ele, cuvintele, ne trezesc simțirile, ne fac să zâmbim sau să plângem, să conștientizăm că suntem vii. Deci, să credem în forța cuvântului, chiar dacă și acestea sunt uneori doar simple cuvinte.