Acum nimeni nu mai este surprins de faptul că cetățenii țării noastre trăiesc în diferite colțuri ale globului. Lucrez și eu în Spania de mai mulți ani. Desigur, modul în care trăiesc oamenii în străinătate este surprinzător. Deși, dacă stai să te gândești, oamenii peste tot rămân oameni. Buni și răi, veseli și triști. Numai peisajele de dincolo de fereastră se deosebesc, tradițiile și modul de viață sunt diferite. Câteodată chiar foarte mult. De exemplu, am fost foarte surprins de faptul că în Spania, într-un oraș nu prea mare, oamenii colecționează cu plăcere căpăcele de plastic de la diverse sticle, borcane etc. Când am văzut pentru prima oară în unele magazine cutii uriașe pline cu capace multicolore, am decis că, probabil, e o ocupație pentru copii, poate sar în ele, le aruncă în sus. Am aflat că familiile colectează aceste dopuri, dar nu e un hobby.
I-am întrebat pe prieteni, și am fost foarte mirat de inventivitatea și sensibilitatea oamenilor. S-a dovedit că totul a început cu povestea unei fetițe care s-ar fi îmbolnăvit grav și avea nevoie de o operație complicată pe inimă. Costul era de 90 de mii de euro, pentru o familie cu venituri medii fiind o sumă prea mare. Părinții au apelat de la televiziune la oameni cu rugămintea de a le ajuta. Și au fost auziți de o mare companie de prelucrare a materialelor plastice. Reprezentanții ei, se spune, au fost de acord să plătească pentru operație. Dar au pus o condiție neobișnuită: să se colecteze 200 de tone de plastic. În câteva zile, în magazine, bănci și chiar în primărie au apărut cutii pentru colectarea dopurilor. Oamenii cu grijă le umpleau cu obiecte mici de plastic și în câteva săptămâni au fost colectate 200 de tone. Oamenilor nu le venea să creadă, dar rezultatul i-a inspirat. Fetiței i s-a făcut operație, acum se simte bine și istoria ei seamănă cu o legendă. Dar, de atunci, această idee a fost adoptată de multe fundații caritabile și continuă să doneze plastic în schimbul sănătății cuiva.
M-am gândit că ar fi bine să organizăm astfel de acțiuni în Moldova. La noi se întâmplă adesea că oamenii nu au mijloacele necesare pentru un tratament, atunci trebuie să colecteze câte un leu pe care nu fiecare îl are. Poate cineva și-ar asuma responsabilitatea pentru colectarea plasticului, deșeurilor de hârtie și altor obiecte care pot fi reciclate – din păcate, nu în țara noastră. Ce-i drept, dacă luăm în considerare mentalitatea noastră, vom merge mai degrabă pe piață cu o cutie agățată de gât – când vin acasă, le văd pe aceste adunătoare de fonduri – decât ne vom ocupa de colectarea deșeurilor. Pentru o țară atât de săracă și cu oameni nu chiar bogați ar fi o soluție bună.
Tudor Plăcintă,
orașul Ceuta, Spania
