Și cine s-ar cuveni să răspundă în primul rând la această întrebare, dacă nu istoricul – ”profetul cu faţa în trecut”? De multe ori însă pretinșii profeţi, în trecut și în prezent, s-au dovedit a fi anume numai pretinși istorici. Astăzi acești pretinși istorici ne spun că noi, moldovenii basarabeni, suntem… numai nu români, că ne-am plămădit și am crescut ca popor… numai nu aici.
Dar nu niște pretinși istorici trebuie urmaţi, ne îndemna un mare și adevărat istoric, Mihail Kogălniceanu, ci ISTORIA: ”Întrebaţi dar istoria și veţi ști ce suntem, de unde venim și unde mergem”. Istoria ne spune tare și convingător că noi, basarabenii și toţi moldovenii, suntem români. Așa a vrut Domnul de Sus să fie.
Și a mai vrut Domnul și istoria ca această românime să fie așezată anume aici, la capăt de gintă latină, la margine de lume creștină, la hotar de civilizaţie europeană. Și nu pur și simplu așezaţi, ci lăsaţi cu solie de la Dumnezeu și misiune istorică, de strajă la hotar împotriva estului cotropitor
În antichitate, la început de eră nouă, pe aici, peste noi, au curs barbarii dinspre Răsărit în lumea civilizată. În evul mediu, Moldova devine ”poartă a creștinătăţii” pe unde Europa era atacată tot de hoarde păgâne asiatice. În vreme nouă, începând cu secolul al XVIII-lea, și mai ales în secolul al XIX-lea, Moldova iarăși se pomenește în calea aceleași lave răsăritene – despoticul și hrăpăreţul Imperiu Rus, ”creștini cu vreri păgâne”, cum i-a numit poeta, coșmarul ce se ridicase de asupra Europei. În secolul al XX-lea, peste noi, românii, încearcă să-și croiască cale în Europa un alt monstru răsăritean – bolșevismul, care își ”făurise” deja un Imperiu Sovietic.
”Ţara în calea tuturor răutăţilor”, avea să spună cronicarul, cum n-a mai spus-o nimeni atât de reușit despre Ţara Moldovei. Dar în această cale a răutăţilor și în această solie de strajă Basarabia și basarabenii au avut misiunea lor – ”o misiune de luptă și de jertfă, spunea profesorul Mihai Antonescu, și veac de veac, am făcut tranșee de trupuri și val de sânge, în care am înecat, atât cât am putut, cotropirile din răsărit”. Jertfă sau ”lacrima neamului”, vorba poetului, în calea răutăţilor de-a lungul istoriei.
Când au năvălit turcii, tot în raialele din Basarabia s-au oploșit mai bine. De ne prădau tătarii, apoi tot în Basarabia pustiau mai mult, un timp chiar sălășluindu-se aici, urmele cărora sunt vii. Când monstrul ţarist s-a năpustit spre apele Bosforului, tot în Basarabia și-a oprit armatele. Când bolșevismul pornise spre Europa, atunci tot în trupul Basarabiei s-a oprit înfiptă baioneta lui sub semnul secerii și ciocanului. La începutul anilor 90 ai secolului trecut, fratele mai mare de la Răsărit ne-a mai răpit vieţile a 300 de tineri și o bucată de pământ împreună cu Tighina strămoșească.
Despre această soartă a Basarabiei Ion Pelivan scria: ”Mărturisim înaintea lui Dumnezeu că n-a fost nedreptate, n-a fost obidă, n-a fost umilire la care să nu fi fost supuși moldovenii basarabeni”.
Împotriva Răsăritului cotropitor s-a luptat. Au fost ridicate Valurile lui Traian de apărare, dar ele au fost trecute de barbari. Ţara Moldovei a ridicat cele mai multe cetăţi tot în Basarabia, la hotarul de răsărit, dar nici ele n-au oprit puhoiul asiatic. Și nici nu puteau. Căci un popor este puternic nu prin fortăreţele sale. La fel, și noi, românii, am rezistat nu atât cetăţilor ridicate, ci prin înţelegerea menirii noastre pe pământ, prin conștiinţa trează de neam, dar mai ales prin apărarea celor două izvoare ale existenţei noastre în secole: Numele și Credinţa.
Aceasta au înţeles-o cu timpul și dușmanii noștri, de ieri și de azi. Păgânii au vrut să ne ia credinţa în sfânta cruce pentru a ne subjuga cu totul. Ţarismul rus a încercat să ne ia numele pentru a ne îngenunchea definitiv. Iar imperiul bolșevic spre a nimici ne-a furat și numele, și credinţa. De aceea, vom rezista și mai departe ca popor, ne vom îndeplini și mai departe solia atât timp cât vom fi Români și Creștini. Deci, misiunea noastră, a basarabenilor, nu este numai de luptă și jerfă, ci și de jertfă și luptă, pentru a înlătura pericolul actual interior. Iar istoria ne învaţă să nu fim fricoși.
Basarabie… Mai există pe pământ o altă parte mai frumoasă ca tine, mai încărcată de istorie, mai plină de rod și frământată de atâtea suferinţe?
