Cinci pași importanți

Astfel, primul pas pentru sănătatea noastră ar fi exercițiul fizic eficient. Acesta trebuie să îndeplinească 4 caracteristici majore: să producă o creștere semnificativă a pulsului (a frecvenței cardiace); să determine o accelerare a frecvenței respiratorii; să conducă la arderea a 2000-4000 kcal; să se facă zilnic, pe parcursul a 60-90 minute, 5-6 zile pe săptămână. Nu constituie exercițiu fizic eficient: cititul ziarelor în fotoliu; schimbarea canalelor TV din telecomandă; făcutul cumpărăturilor din piață (căratul lor spre casă – da); orice activitate efectuată prin casă (gătitul, cusutul, ștersul prafului, lucrul cu aspiratorul, spălatul vaselor, măturatul etc.); jocurile și lucrul la calculator; șahul, tablele, jocul în cărți.

De foarte multe ori, după o anumită vârstă, lumea refuză să facă exercițiul fizic eficient.

Ford, fondatorul concernului, spunea: ”Stimate domn sau stimată doamnă. Dacă pe parcursul vieții vei spune ”eu nu pot să fac lucrul acesta”, să știți că aveți perfectă dreptate, și dacă pe parcursul vieții veți spune ”eu pot face lucrul acesta”, aveți de asemanea perfectă dreptate”. Deci, totul, orice scop mi-aș pune în viață, limitant sau din contra, factorul ce mă conduce să-mi ajung scopul, voi fi nemijlocit Eu. Vrei să fii sănătos – depinde numai de tine.

Înotul este cel mai bun exercițiu fizic, numai nu ”înotul” în cratița cu ulei. Mersul pe jos este cel mai accesibil exercițiu fizic. Nota 5 la mers pe jos este între 4 și 7 km pe zi, sau 10 mii de pași, efectuați în afara domiciliului, minim repetat de 3 ori pe săptămână. Cu înaintarea în vărstă, dacă doriți să vă mențineți starea de sănătate, nu reduceți ci dimpotrivă creșteți timpul alocat zilnic pentru efectuarea exercițiului fizic. Eu personal, la 68 de ani, fac sala de forță pe parcursul a 2 ore, 4-5 zile pe săptămână.

Pasul doi – nutriția sau hrana. Această condiție esențială a vieții rareori este apreciată la justa ei valoare. Dincolo de rolul său convențional, ca sursa de energie și de elemente de baza în structura corpului, noile descoperiri pe frontispiciul știintei arată că hrana este și o sursă importantă de informații. A te hrăni și a mânca nu este același lucru. Poți să te hrănești și fără să mănânci, dar din păcate în ziua de azi poți să mănânci și fără se te hrănești. A te hrăni înseamnă a da organismului tău informația necesară pentru viață, în timp ce a mânca este pur și simplu să bagi ceva în gură și să înghiți.

În ultima sută de ani, lucrurile au evoluat foarte rapid încât ne-am creat un mediu atât de artificial la care noi, oamenii, nu mai suntem adaptați. Nu suntem adaptați genertic la alimentele moderne pe care le consumăm și aceasta poate fi o explicație a exploziei bolilor civilizației moderne. Bunicii noștri mâncau slănină, carne de vită, de porc, cartofi, porumb. Era o alimentație destul de simplă. La o masă nu erau 7 feluri de mâncare și 2-3 deserturi, care conțineau 50 de condimente și 10-15 aditivi alimentari (E-uri). Nu era nimic procesat industrial, nimic conservat. Toate alimentele erau în stare pură, erau gătite pentru acea masă, erau consumate proaspete și bineînțeles aportul era corespunzător efortului fizic sau intelectual depus pe acea vreme.

Din păcate, ceea ce mâncăm noi azi, nu are nicio legătură cu ceea ce a creat Dumnezeu pentru noi. Ceea ce vedem pe tarabele din piețe și pe rafturile magazinelor, nu este nici pe departe ceea ce ar trebui să mâncăm. Marea majoritate a alimentelor consumate de noi azi sunt devitalizate, industrializate, cu o matrice informațională înalt entropizată. Această matrice a alimentelor nu mai este cea naturală, cea originală, dar este o matrice modificată prin tehnicile de preparare casnice și mai ales industriale a materiei prime agroalimentare.

Aditivii alimentari sau E-urile sunt acele substanțe chimice, uneori de sinteză, care sunt folosite pentru creșterea conservabilității, calității senzoriale care ne fac să le dorim din ce în ce mai mult. Astfel, devenim dependenți de ele și mâncăm fără să ne fie foame. Mâncând azi 6-7-10 mii de kcal, ne mirăm că suntem obezi. Acest fapt influiențează catastrofal sistemul nostru imunitar, sănătatea noastră, dar mai cu seamă cea a copiilor și nepoților noștri.

Este o iluzie faptul că avem mii de alimente la îndemână pe tarabe și rafturi și avem de unde alege, dar informațiile din ele vin din aceleași 3 surse: porumb, soia și cartofi, deoarece 90% din produsele aflate pe piață conțin, într-o formă sau alta, amidon procesat și extras din soia. Dacă strămoșii noștri consumau peste 600 de specii de plante și animale naturale, azi alimentele noastre, atât de ”diversificate”, provin din căteva produse naturale prelucrate în fel și chip. Este necesar să învățăm să alegem ce este natural sau mai puțin nociv studiind etichetele alimentelor.

Alimentul ideal este dieta echilibrată și diversificată din produse naturale și cât mai puțin procesate, pregătite sănătos și cu dragoste acasă. În aceasta și constau principiile alimentare: proteinele, glucidele și lipidele vor fi biodisponibile. În toate alte cazuri, biodisponibilitatea lor va fi redusă sau va lipsi, chiar dacă chimic sunt prezente în aliment, ceea ce nu garantează că ele ne vor fi folositoare, dimpotrivă, ne vor afecta sănătatea. Pregătirea sănătoasă a bucatelor este foarte importantă pentru sănătatea noastră. Gastronomia fără cunoștințe de nutriție poate să genereze alimente gustoase, savuroase dar nesănătoase. Bucătăria tradițională românească, inclusiv cea basarabeană, este o bucătărie dăunătoare sănătății.

Noi suntem un produs al naturii. Tot ceea ce ingurgităm de la natură se recepționează ca informație rapid și corect. În momentul când noi începem să ne hrănim cu produse de sinteză, pe care genomul nostru nu le recunoaște ca atare, această informație este ca un virus. Acest virus, din informația alimentului, generează cele mai grave boli: supraponderabilitatea și obezitatea, hipertensuinea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat de tipul 2, unele tipuri de cancer, dislipidemia etc.

Pasul trei ar fi consumul de lichide și apă. Ar fi bine ca apa să fie plată. Apa carbogazată este un dezastru pentru sănătate. Aceasta determină aciditatea în corp. Primul risc este că perdem calciu. Dacă avem aciditate prea mare în stomac, ulterior poate apărea gastrita, ulcerul. Prin destinderea bioxidului de carbon în stomac, acesta provoacă stomacul la secreția acidului clorhidric cu creșterea riscurilor pentru sănătata noastră. Cumpărați și consumați apă plată, ar fi bine ca aceasta să fie neutră, cu pH-7 sau peste, nu pH sub 7. Apa nu trebuie să conțină fosfați ori fosfiți, sulfați ori sulfiți, nitrați ori nitriți. Citiți etichetele. Nu consumați apă din fântâni și izvoare care nu au fost supuse analizelor de rigoare la conținutul de toxine.

Necesarul zilnic de apă este între 30 și 50 ml pe kg de greutate corporală. Limitele extreme zilnice sunt între 2 și 5 litri. Optim este peste 2,5 l pe zi. Testul suficienții consumului zilnic de apă este urină incoloră și inodoră, permanent. Orice persoană care citește acum acest articol și care nu a consumat apă, nu poate de mâine să înceapă a consuma 2,5 l pe zi. Va fi un dezastru. Este necesar să o luați lent – progresiv. Creșteți consumul cu 50-100 ml, dar nu mai mult de 150 ml pe zi, ajungând în 14-21 de zile la 2,5 l pe zi.

Pasul patru ar fi cumpătarea (măsura). Azi, pentru mulți, odihna și divertismentul fără băutură și mâncare este de neconceput. Să se mănânce bun și mult este un cenz al bunăstării, al locului în societate, al unui etalon de putere, un brand.

Înainte să existe instrumentele civilizației (lingura, furculița etc.), omul mâncând cu măna, avea o unitate de măsură ideală – boaghea, cât încape între degete, atât puneam în gură și aceasta constituia o îmbucătură. Palma era o altă unitate de măsură, fiindcă aceasta se află într-o proporție ideală cu restul corpului. O bucată de carne sau pește de mărimea unei palme era îndeajuns unei persoane. În evul mediu, îmbrăcați în armură grea, în care noi astăzi îmbrăcați nu putem sta în picioare, având o armă grea, pe care azi noi nici nu o putem ridica, evident că era nevoie de 5-6 mii kcal pe zi pentru un bărbat. Azi, cu mașina, cu liftul, cu scara rulantă, cu țigara în colțul gurii etc., nu mai facem atâta efort fizic (alții nici intelectual), ne-ar ajunge 2 mii, cel mult 2,5 mii kcal – pentru un bărbat și 1,5 mii kcal – pentru o femeie.

Și nu în ultimul rând (pasul cinci) – dragostea de a face, iubirea pe care o investește bucătarul în bucatele pe care le prepară, atmosfera în care se consumă hrana. Actul de a mânca și alimentul în sine are o dimensiune culturală și spirituală. Daca ne gândim la primul mod de hrană pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi (pentru cei care au fost suficient de norocoși sa fie alaptați și nu hraniți cu biberonul), laptele matern este o formă de nutriție: fizică, termică, emoțională, genetică și spirituală. De aceea hrana nu ar trebui niciodata redusa la un simplu obiect de biochimie. Aceste dimensiuni înobilează alimentul, care-l face să fie diferit de tot ceea ce ne înconjoară. Un aliment pregătit cu dragoste, acea dragoste se va transforma într-un aliment extrem de sănătos, într-un aliment care ne va da și tărie dincolo de planul fiziologiei propriu-zis. O masă în care există armonie și dragoste va fi întotdeauna o masă sănătoasă. Organismul va fi mai bine pregătit să decodifice informația pe care o primește. În final putem spune – suntem ceea ce iubim și ceea ce mâncăm.