Deputata în Parlament, Maria Ciobanu, a scris pe pagina sa de Facebook căteva rănduri despre cei care ajung în funcții înalte și uită de toate și totul ce a fost până atunci:
”Cele câteva rânduri de mai jos nu se referă la cineva concret, de aceea nu încercați să ghiciți. Ele sunt niște concluzii din mai multe situații de viată pe care le-am văzut, dar și trăit, în felul meu…
În politică oamenii se developează repede. Știți de ce? De aceea că cetățenii îi cred oameni „mari”, deși unii dintre ei nu ar putea administra nicio gheretă cu înghețată. Ajunși în Parlament sau Guvern ei își dau aere de vedete, schimbându-și și mersul, nu numai obiceiurile… Simt nevoia în permanență să le fie alimentat orgoliul, să li se cânte osanale, să li se spună la nesfârșit cât sunt ei de „bravo”. Încep să creadă că sunt irepetabili și veșnici, iar cei din jur sunt obligați să-i slujească fără crâcnire, să le îndeplinească orice moft și să le recunoască public „genialitatea”. Plecarea lor din funcție este jalnică. Ei nu mai pot să revină la statutul de până la parlamentar sau șef mare… Pentru tot restul vieții se cred sincer niște nedreptățiți ai sorții.
Morala? Ai mare grijă să nu ți se dezlipească niciodată picioarele de pământ. Căderea poate fi fatală!”
