Titlul ultimei cărți a scriitoarei Carmen Voinea-Răducanu m-a pus pe gânduri imediat cum l-am auzit, generând în sufletul meu sentimente amestecate: mă încerca o nostalgie oarecum controlată, parcă apăruse în calea mea o veste bună despre bucuriile pe care le aștepți cu nerăbdare, un dor de o lectură scrisă pentru suflete, cu sufletul. Încă din titlul ei, cartea era o promisiune de bună calitate pentru cititori, o carte unde se adunaseră, cu bunele și relele dintr-o viață de om, doruri care ne locuiesc tuturor în inimă și-n gând.
Apoi, pentru că lansarea cărții a avut loc exact în ziua când autoarea își sărbătorea ziua de naștere – am înțeles asta abia după ce am terminat de citit cartea – mi s-a confirmat că titlul nou apărut era exact o celebrare a vieții, a amintirilor, a bucuriilor și tristeților unui trecut asumat, trăit din plin, cu ochii larg deschiși către oamenii și viețile cu care ea, autoarea, s-a intersectat de-a lungul anilor.
Apărută la Editura For You, cartea, care e una de proză și povestiri, mi-a demonstrat încă o dată de ce Carmen Voinea-Răducanu rămâne scriitoarea mea preferată (iubesc enorm și cartea ei “Visătorii nu mor niciodată”), așa cum am declarat în nenumărate rânduri: pentru că e umană, e simplă în totala ei complexitate, e a noastră, a oamenilor obișnuiți, iar prin felul ei de a scrie despre viață ne așază în fața ochilor oglinda în care vedem cu adevărat lumea în care trăim și în care ne regăsim complet dimpreună cu experiențele, bucuriile și regretele noastre, braț la braț cu toate sentimentele noastre, unele chiar ce păreau uitate.
Universalitatea personajelor lui Carmen din cele 31 de povestiri scurte ale cărții ei ne poartă cu hohot de râs ori lacrimă năvalnică înspre povești de viață care au întotdeauna o morală sau o aducere aminte a întâmplărilor pe care și noi le-am trăit ori despre care am auzit de la oamenii pe care i-am întâlnit în bucurie sau durere. Povestea Getuței sau a lui Vasilică, doi copii săraci și frumoși, sau a minunatei străbunici care pleacă în America să-i crească copiii nerecunoscătoarei și răutăcioasei ei nepoate, povestea Luminiței, înșelată de cea mai bună prietenă, sau a frumoasei Mimi, trădată de bărbatul pe care-l iubea cu cea mai bună prietenă, dar și iubirea lor vândută în numele unei vieți pline de bogăție și lene, povestea despre iubirea care nu va muri niciodată dintre Măriuca și soldatul german Walter, a frumoasei și nefericitei ucigașe Niculina, dar și multe alte personaje și întâmplări pe care le veți descoperi citind cartea m-au captivat, mi-au umplut rând pe rând ochii de lacrimi de bucurie sau melancolie și m-au făcut să nu mai las cartea din mână până nu am terminat-o.
Povestirile ei mici pentru oameni mari și foarte mari din ultima ei carte, “Binecuvântate ne fie dorurile”, sunt poveștile noastre, ale oamenilor mari pe care viața, cu întreaga ei colecție de suflete, într-un alfabet al trărilor, ni le așterne dinaintea ochilor. Iar fiecare dor pe care l-am adunat în inimi, într-o bună zi îl vom înșirui în propria noastră poveste, cea care ne va face să fim la rândul nostru nemuritori. Ca orice poveste…
Irina Binder este celebra scriitoare din România care a cucerit publicul moldovean cu trilogia „Fluturi” dar și cu cartea „Insomnii” apărută la Editura For You. Ea este cel mai bine vândut autor de carte din România din ultimii 28 de ani și a fost inclusiv la o întâlnire de suflet cu cititorii ei moldoveni, la Chișinău, în anul 2017. De curând sciitoarea a lansat o nouă carte „Străinul de lângă mine”, care a fost foarte așteptată de către cititori.
