Pentru un popor cult, prioritar în activitatea sa este adevărul ştiinţific. De aceasta aminteşte declaraţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 28 februarie 1996. Astfel, adunarea generală anuală a AŞM a confirmat opinia ştiinţifică argumentată a specialiştilor filologi din republică. Recent, şi Curtea Constituţională, prin decizia sa din 05.12.2013 recunoaşte că doar limba română este limba oficială a acestui stat. Pentru poporul nostru luna august are o semnificaţie deosebită. Aşa a fost să fie, ca la sfârşitul lunii toată suflarea română să trăiască în unison un eveniment de o importanţă istorică. Evenimentele de vârf din august sunt dovada că vremurile pot fi sub cârma omului, şi nu invers. Atunci, pe 31 august 1989 şi pe 27 august 1991, a fost creată istoria naţională. Acele evenimente ne-au convins că istoria nu se face în genunchi, ci stând drepţi şi privind cu demnitate înainte. În activitatea noastră, astăzi trebuie să confirmăm acest lucru, nu atât prin vorbe, ci prin fapte centrate pe realizări. Oare de ce de la independenţa de stat a Republicii Moldova încă nu putem vorbi despre funcţionalitatea limbii române pe întreg teritoriul ţării? Oare ce ne lipseşte ca naţiune să avem demnitate şi conştiinţă naţională? Când vom înţelege că totuşi avem un stat, avem o limbă pe care trebuie să o respectăm, să o cunoaştem şi, cel mai important, să nu ne fie frică şi jenă să o vorbim?
După atâţia ani de independenţă, limba română nu a reuşit să-şi întărească aria, volumul şi importanţa sa de utilizare. În ţară există localităţi, unde limba română nu este vorbită, fiind neglijată sau desconsiderată. Pentru a îmbunătăţi situaţia, este nevoie de eforturi politice care ar promova valoarea limbii române. Forţa politică trebuie în acest sens să fie cu mult mai insistentă, având creat un plan ambiţios de depăşire a acestei situaţii. Consider că doar clasa politică poate contribui la crearea necesităţii istorice a limbii române. Din păcate, încă nu simţim niciun pas concret care ar fi fost întreprins de cei de la conducere. Doar în legătură cu zilele naţionale politicienii îşi mai amintesc de această sărbătoare, de existenţa conştiinţei naţionale şi problemele pe care trebuia să le depăşim acum două decenii. Sărbătoarea este o avertizare pentru noi: e timpul să ne întoarcem cu faţa spre valorile spirituale, culturale şi spre ceea ce este mai important pentru eternitatea unui popor – limba maternă. Această sărbătoare este binevenită în primul rând pentru generaţia pe care o educăm şi creştem. Ne vom regăsi peste ani ca naţiune, doar dacă vom şti să păstrăm demnitatea şi dragostea nemărginită faţă de limba română, care trebuie sădită în inima şi sufletul fiecărui copil de la cea mai fragedă vârstă. Să nu uităm, că patria noastră este limba română
