Rabia, turbarea sau hidrofobia este o boală infecţioasă, provocată de un virus foarte periculos, o boală care nu se supune tratamentului, având întotdeauna un sfârşit letal. De aici rezultă pericolul prezentat de rabie pentru viaţă şi impotanţa prevenirii la timp a bolii.
Deși ultimul caz de rabie la oameni în Republica Moldova s-a înregiatrat în anul 2003, situaţia epizootologică la rabie continuă să se menţină încordată, anual înregistrându-se 150-200 cazuri de rabie la animale. Recent s-a înregistrat un caz de rabie la o persoană de sex masculin, în vârstă de 39 de ani, domiciliat în satul Tănătari, raionul Căuşeni. S-a constatat că persoana în cauză a fost muşcată de câinele propriu care peste două zile a pierit. La momentul când a atacat stăpânul era agresiv, nu mânca, sta ascuns în cuşcă. Cetățeanul nu s-a adresat după asistenţă medicală până la data de 30.08.2016, când au apărut primele simptome clinice (sete, dispnee, nervozitate, frică de a înghiţi alimente şi apă), dar cu părere de rău, era prea târziu.
Ca surse principale de infecţie, atât pentru om, cât şi pentru animale servesc vulpile. Ele deseori atacă vitele cornute mari, oile, caprele, inclusiv câinii şi pisicile şi ulterior aceste animale se îmbolnăvesc de rabie.
La animale se deosebesc două faze principale în tabloul clinic al turbării, una excitată, cu o evoluţie de 2-5 zile şi alta paralitică, liniştită, cu o durată de 5-10 zile.
În prima fază animalul îşi schimbă comportamentul, chiar şi faţă de stăpânul său, devine agitat, agresiv, deseori înghite obiecte neconsumabile. În această fază, de obicei, câinii sau pisicile fug de acasă, muşcând cu furie tot ce întâlnesc în cale.
Vulpile, care vânează în mod obişnuit noaptea, fiind bolnave de turbare, pătrund în localităţi, ogrăzi, case în plină zi, fără a se feri de oameni sau câini.
În câteva zile la animalele bolnave apar fenomene paralitice, ce le fac să se mişte cu greu sau să stea nemişcate. Din cauza paraliziei muşchilor faringelui şi laringelui, animalul nu poate înghiţi, creând impresia că se îneacă.
Anume necunoaşterea acestor fenomene îi face pe mulţi oameni să contacteze cu animale bolnave, de multe ori din milă, cu dorinţa de a le acorda un ajutor, băgând degetele în gura animalului bolnav pentru a-i ajuta să înghită. Este necesar ca populaţia să se abţină de la prinsul animalelor sălbatice. Când se observă o schimbare a comportamentului animalului de casă trebuie imediat de consultat specialistul veterinar.
Este cunoscut faptul că virusul la animale bolnave de turbare se conţine în salivă şi se elimină doar cu ea, adică cea mai obişnuită cale de transmitere este muşcătura sau zgârietura produsă de animal, inclusiv salivarea traumelor şi înţepăturilor anterioare. Toţi cei care au căzut victima ale unor animale, pentru a preîntâmpina îmbolnăvirea prin rabie, trebuie să cunoască câteva reguli esenţiale:
- Obligatoriu se solicită asistenţa medicală în instituţia medicală de la locul de trai, care va acorda primul ajutor antirabic – spălarea muşcăturilor, zgârieturilor şi salivărilor cu apă şi săpun şi prelucrarea cu tinctură de iod, se va informa Centrul de Sănătate Publică şi va îndrepta persoana în cauză la medicul specialist (traumatolog-rabiolog).
- A se prezenta cât mai urgent posibil la medicul rabiolog, responsabil de acordarea asistenţei antirabice calificate care va determina volumul asistenţei antirabice necesare.
- În cazurile prescrierii tratamentului antirabic (imunoglobină şi vaccin antirabic) este obligatoriu de a se prezenta la medicul specialist în termenii stabiliţi pentru a urma tratamentul prescris.
- Vaccinul este unicul mijloc specific de tratament profilactic, care poate preveni îmbolnăvirea şi salva viaţa pacientului.
- Pentru perioada tratamentului sunt interzise categoric băuturile alcoolice, eforturile fizice.
Posesorii de câini şi pisici sunt obligaţi:
- Să aducă prietenii lor patrupezi la instituţiile veterinare pentru a-i vaccina anual contra turbării şi altor infecţii.
- Plimbarea câinilor se va efectua numai în locuri special amenajate, purtând botniţa, cei ce sunt întreţinuţi pe lângă case şi instituţii este necesar să fie mereu legați.
- Categoric se interzice plimbatul câinilor în locurile publice pe teritoriul instituţiilor preşcolare şi preuniversitare.
