În anul 1904, la Bucureşti vedea lumina tiparului, sub semnătura lui Zamfir Arbore, o valoroasă carte despre ţinutul dintre Prut şi Nistru al Moldovei de odinioară, întitulată Dicţionarul geografic al Basarabiei. Acesta, chiar şi la cei o sută şi ceva de ani de la scrierea lui, rămâne a fi o lucrare de mare importanţă pentru cunoaşterea trecutului românilor basarabeni, dincolo de preţioasele informaţii geografice pe care ni le prezintă. Dicţionarul este de multă vreme o carte de referinţă pentru cei interesaţi de istoria meleagurilor pruto-nistrene, pentru cercetătorii satelor şi oraşelor din această parte a Moldovei medievale. Lucrarea conţine informaţii utile despre originea localităţilor basarabene, despre toponimia lor minoră, pe lângă spectrul larg de date privind situaţia economică şi socială, compoziţia etnică şi confesională la începutul veacului al XX-lea. Dicţionarul este de mare folos nu doar geografilor, istoricilor şi toponimiştilor, dar şi specialiştilor din domeniul etnografiei, lingvisticii şi nu în ultimul rând al arheologiei, odată ce conţine şi referinţe privind antichităţile acestui teritoriu, amintind de vremuri demult apuse sau de istoria noastră mai puţin îndepărtată.
Însemnările cu caracter istorico-arheologic din lucrarea lui Z. Arbore încă mai deschid nişte orizonturi în cunoaşterea trecutului multicolor al Moldovei răsăritene, trecut a cărui amintire se răsfrânge în cetăţile ei de piatră, bisericile rupestre, valurile, movilele, cimitirele vechi sau în unele monumente comemorative. Punctul de plecare al studiului de faţă îl constituie notiţele lui Z. Arbore privind satul Semeni de pe malul Prutului (azi în com. Zagarancea, r-nul Ungheni), prin care atestă prezenţa pe teritoriul acestei localităţi a unei fortificaţii de pământ de la începutul secolului al XVIII-lea: „Pe partea dinspre nord a satului sunt rămăşiţele unui şanţ, săpat de armata lui Petru cel Mare, când a fost înconjurat de turci şi a scăpat umilit”[1]. Acest şanţ, care este în realitate o întăritură circulară cu val şi şanţ, ocupă un loc însemnat în istoria Moldovei acelor vremuri. Ne propunem, în continuare, să dezvăluim semnificaţiile ştiinţifice ale complexului respectiv pentru mai buna cunoaştere a unei file din trecutul raporturilor cu Rusia. Din această perspectivă, este necesar de a contextualiza expunerea, într-un mod riguros, sub aspect cronologic, condiţie a înţelegerii corecte a ceea ce a însemnat situl istorico-arheologic de la Semeni şi a episodului pe care îl perpetuează monumentul comemorativ instalat de curând pe acest loc. Odată cu aceasta, se impun atenţiei cele două evenimente majore ce au marcat relaţiile moldo-ruse, în anul 1711, şi anume încheierea alianţei politico-militare dintre Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei şi Petru cel Mare, ţarul Rusiei, alături de războiul comun întreprins împotriva Imperiului Otoman[2].
Continuare pe site-ul Angeniei Naționale Arheologice: http://ana.md/anul-1711-in-relatiile-moldo-ruse-monumentul-de-la-semeni/
