Am intervievat-o în preajma examenelor de stat a promoției anului 2017 pe Ana Boboc, participantă la concursul ”Biografia mea de cititor”, organizat în cadrul bibliotecii Colegiului de Medicină Ungheni. Ea este deținătoarea Diplomei de gradul I, fiind una din cele mai active dintre cititori.
— Care a fost imboldul de a studia la colegiu?
— De când mă țin minte mi-am dorit să studiez medicina. Interesul pentru medicină cred că a crescut încă din jocurile organizate cu prietenii în copilărie ”de-a medicul”, ”de-a războiul”… Eu eram acea care îndeplinea mereu rolul de medic în ”asistența de urgență” celor răniți. Toate aceste imaginații, fără să vreau, au servit drept imbold de a studia medicina. Am decis, că trebuie să învăț la Ungheni, deoarece e mai aproape de baștină – satul Bumbăta.
— Cine au fost susținătorii tăi?
— Am părinți buni, pe care îi respect mult pentru încrederea care mi-au acordat-o și au reacționat pozitiv la alegerea mea. Ei continuă să mă susțină până în ziua de azi. Le sunt adânc recunoscătoare că nu m-au abătut din drum și m-au lăsat să-mi realizez visurile, să fac o activitate ce-mi place cu adevărat.
— Cum e viața unui student la colegiu?
— Bulversantă, stresantă, nerăbdătoare și chiar purificatoare uneori, dar și plină de emoții pozitive care se avântă să iasă din colivie ca pasărea lipsită de libertate. În această perioadă îți dai seama, că acum e momentul să arăți ce prezinți, căci orice pas făcut stângaci îți poate știrbi din luciu.
— Cum ți se pare tineretul contemporan?
— Generația de astăzi corespunde condițiilor actuale, veacului tehnicii computerizate. Sau îi acceptăm așa cum sunt, dirijându-i cu mult tact și răbdare, sau îi înrăim și mai tare prin flegmatismul și nepăsarea noastră. Orice generație vine cu stranietățile și abilitățile sale. Tinerii de astăzi sunt mai ingenioși, mai sensibili, gândesc mai rapid, dar prea mult capturați de singurătate și lumea virtuală, pe care o trăiesc.
— Ai fost una din cele mai fidele beneficiare a literaturii de specialitate, dar și artistice din biblioteca colegiului. Când aveai timp să citești atâtea cărți?
— Literaturii de specialitate îi acordam un loc primordial din necesitatea și dorința de a cunoaște cât mai mult despre profesia îndrăgită. Tot timpul în programul meu rezervam loc și pentru lecturarea unei cărți artistice bune. Citeam mai mult noaptea. E momentul, când fiind scăldată de razele generatoare ale lămpii, într-o liniște profundă, să-mi clădesc noi vise sub impresia celor citite.
— După ce termini de citit cartea cu ce sentimente rămâi?
— Citesc toate tipurile de literatură, dar nu știu de ce în colțurile ascunse ale sufletului rămân cu un sentiment de dragoste: de o frunză, de o floare, un zâmbet, o poezie. Aș putea enumera până la nesfârșit. Datorită cărților bune am început să privesc oamenii și lucrurile cu alți ochi. Când privesc și discut cu un om îi văd sufletul.
— Cu ce impresii pleci de la colegiu?
— Accept cu greu faptul că anii s-au scurs prea repede și acum trebuie să pornesc pe un nou făgaș al vieții. Plec un om fericit, împlinit, cu diploma în mână și cu sumedenii de impresii și amintiri frumoase despre colegiu, profesori, colegi. Aici am obținut noi cunoștințe și experiență de viață, am avut tangențe cu noi persoane, care și-au adus aportul la creșterea mea profesională.
— Care-ți sunt planurile de viitor?
— Visul meu este de a studia în continuare medicina la universitate.
