Unii – cu pomene, alții – cu promisiuni

Nu prea cred în promisiunile electorale care o dată la patru ani cad cu nemiluita pe capul alegătorului: dați-ne votul și veți trăi mai bine, schimbarea vine cu noi! Și nu trăim mai bine, și nici schimbarea nu se produce, poate doar în declarațiile de avere ale celor aleși care arată cât de mari au devenit veniturile și proprietățile lor, unii doar stând cu fundul în fotoliu și ridicând mâna. Nu prea cred nici în pomenele electorale, pe care cei care împart și parte își fac le scot ca vrăjitorii din punguța ceea cu doi bani. Foarte des drumurile bune de fapt nu pretutindeni sunt bune, iar salariile și pensiile în loc să crească, pentru unii, dimpotrivă, se reduc. Găselnița în plină campanie electorală cu un medicament gratuit pentru fiecare cetățean la fel e ca balonul ce repede se sparge. Credem sau nu credem, oricum, la 24 februarie, noi, alegătorii, suntem stăpâni peste acest pământ și cum vom vota așa și vom trăi mai departe.