Etapele dezvoltării unei țări presupune mai întâi industrializarea și urbanizarea concomitentă. În Republica Moldova acest principiu nu este luat ca strategie de la 1991 încoace.
Precum se știe, baza activității economice la noi o constituie agricultura. Conform ultimului recensământ din 2014, populația noastră rurală constituie 58%. Dar, este de menționat că nicio țară din lume n-a atins un nivel înalt economic prin menținerea sporită a populației rurale. Existența acesteia în spațiile rurale nu este o soluție a dezvoltării agriculturii. Ruralizarea este un impediment în dezvoltarea economiei, stopând modernizarea, tehnologizarea și, bineînțeles, producția respectivă. În Europa populația urbană are o pondere de 73%, rurală – de 27%, iar în Belgia 97% din populație locuiește la oraș, în Olanda – 83. În SUA, spre exemplu, în agricultură sunt antrenate până la 5% din populație. Din fostele țări socialiste, componenta rurală de asemenea se simte, bunăoară, în România – 45% din populație trăiește la sate, 10% – la orașe, iar aproximativ 45 – în zone intermediare (2012).
În Republica Moldova, urbanizarea din ultimele decenii n-a fost o prioritate a populației autohtone. De aceea, marea majoritate a locuitorilor de la orașe, aproximativ 70%, sunt emigranți stabiliți aici din perioada sovietică. Un mare dezavantaj al urbanizării este concentrarea populației anume în capitală. Astfel, fiecare a patra persoană din R. Moldova locuiește în Chișinău, fenomen inexistent în statele vecine. Populația concentrată în capitală depășește 48% din populația urbană a republicii, ce se reflectă direct prin disproporționalitate teritorială și, bineînțeles, economică.
Capitala subminează activitatea economică a celorlalte orașe, dar și a spațiilor periferice. Dacă orașul Cahul este cea mai mare urbe din sudul republicii, el nu corespunde unor standarde urbane cu infrastructură necesară. În această ordine de idei se înscrie și orașul Ungheni, dar am putea spune și Bălți. Chișinăul este mult mai atractiv pentru populația de la nord decât orașul Bălți, cum ar fi normal.Recensământul ne arată că orașele mici, chiar dacă au funcție administrativă raională (nicăieri în Europa), nu sunt atractive. Spre exemplu, populația orașului Cantemir s-a redus între ultimele două recensăminte cu 45%. Nu este motivat statutul de oraș pentru localități precum Bucovăț, Cupcini, Cornești, Mărculești, Ghindești, care n-au infrastructură urbană. Lipsa infrastructurii de administrare în asemenea localități și nu numai indică o perspectivă sumbră a viitorului acestora. Dezurbanizarea din R. Moldova nu este un efect al migrației de la oraș la sat, ci cu părere de rău, al depopulării ei. Nici programul ”Satul moldovenesc” n-a luat în calcul necesitățile populației rurale. Ba mai mult, acestea au fost scoase din ordinea de zi. Chiar dacă satul este considerat cel mai important factor al dezvoltării noastre el rămâne în continuare și mai slab prin economia și potențialul său demografic.
R. Moldova este în topul țărilor cu cea mai mare rată a migrației. Recent, Națiunile Unite au plasat R. Moldova pe locul 3 cu cea mai înaltă rată de descreștere a populației. În mare parte se datorează condițiilor economice nefavorabile și lipsei locurilor de muncă bine plătite. În Olanda rata migrației e de 2,55 migranți la 1000 de locuitori. În 2016, un studiu realizat la solicitarea BBC (corporație britanică de radio și televiziune) arată că 106 moldoveni migrează peste hotare în fiecare zi. R. Moldova de asemenea este clasată pe ultimul loc în Europa după venitul la un cap de locuitor cu 3500 dolari respectiv secundată în urcuș de Kosovo (stat nou pe harta Europei) cu 7400 dolari.
În această situație o soluție de primă importanță după alarma dată de experți și savanți din domeniu este elaborarea politicilor de rezolvare urgentă a gravelor probleme demografice în R. Moldova. Toate guvernele, inclusiv actualul, nu se preocupă de gestionarea unor astfel de probleme. Dimpotrivă, Guvernul a aprobat recent o listă cu 27 de funcții pe piața muncii, care pot fi ocupate de către cetățeni străini, adică de migranți aflați în republică (chinezi, sirieni etc.). Bineînțeles, pe aceștia nu-i preocupă viitorul Republicii Moldova. Deci, cu concursul celor pe care i-am ales în instituțiile statului, vom pierde pe an ce trece resursele umane care ne-au mai rămas în acest spațiu. Noi, cei de jos, să alegem soluția, dar una politică – Reunirea.