Decăderea morală a unora este generată de trădare, fățărnicie, minciună, ignoranță, cinism. Nu cred că un individ sau altul și-ar dori să fie marcat de asemenea calități. Nenorocul, întâmplarea sau interesul fac câte odată ca omului să-i fie atribuit acest calificativ.
Astăzi poți auzi cum mulți se plâng că au fost trădați sau folosiți de șefi, amici ori aproapele lor. Unii încearcă să-și aleagă un alt anturaj, alți prieteni, alt loc de muncă, dar să-și aleagă alte rude este cam imposibil, caci o vorbă înțeleaptă spune: „Sângele apă nu se face”.
Sunt cazuri, când mulți dintre noi privesc rezervat la unele lucruri, chiar dacă sunt făcute din suflet, fără interese ascunse. Atunci, când cineva te laudă, ți se pare că o face dintr-un careva interes. Când cineva ne ajută dezinteresat, înclinăm să credem că vrea un răspuns reciproc mai apoi. Căci se pare că nimic nu se face pur și simplu. Când cineva ne sună sau ne bate la ușă imediat apare banala întrebare: „Oare ce mai vrea sau ce s-a mai întâmplat?”.
Un scriitor, pe care l-am cunoscut nu demult, scria în una din lucrările sale: „Omul, care nu mai crede în nimeni, nu numai că vede societatea ca pe un mărăciniș de interese, el este mereu îngrijorat și frustrat de faptul, că alții la rândul lor îl văd pe el ca pe un ordinar profitor”.
Apare fireasca întrebare: oare cine să ne fi semănat această neîncredere?. Mulți dintre noi vor spune: ”Așa sunt timpurile pe care le trăim”. Evident, fiecare trăiește în orbita sa de interese. Unul vrea să-și rezolve problemele de ordin financiar, altul să ajungă undeva, unde e bine, frumos și fără multe griji, al treilea s-a îmbolnăvit și nu își dorește nimic mai mult decât sănătate. Fiind marcați de o situație sau alta, credem că problemele noastre sunt cele mai acute. În linii mari de ele suntem afectați cu toții.
Acel care nu mai are încredere în nimeni încearcă să le depășească singur, rugându-se doar la Dumnezeu. Cel care mai crede în bunătatea și bunul simț al oamenilor din jur încearcă încă o dată să se convingă de acest lucru prin exemplul propriu, la fel demonstrând bonomie și cumsecădenie. În mulțimea de dezamăgiți mai poți observa câte o brumă de optimiști, care înclină să spere la o schimbare în bine a mentalității noastre. Bine ar fi să fie anume așa, să ne molipsim de la ei pentru a spulbera neîncrederea și dezamăgirea de care suntem marcați.
