Baba Odochia a hotărât să mai scuture un cojoc exact în ziua când la Biblioteca Publică Cetireni s-a desfășurat prezentarea cărții „Cine sunt…” de Rodica Toma. Am preconizat această activitate când era primăvară, cald și bine, însă de sâmbătă seara a început a ninge ca în plină iarnă. Îmi părea că gata, s-a dus totul de râpă, însă Dumnezeu a făcut așa ca duminică până la prânz drumul spre Cetireni să fie practicabil și Rodica Toma să poată veni la activitatea planificată și lumea din sat să se poată aduna, în ciuda vremii de-afară.
Grigore Vieru zicea că „Două lucruri se pot lipsi de poezie: moartea și mizeria sufletească”, „Poezia trebuie să rușineze sufletul sărac, să-l pedepsească chiar”. Sunt mândră de consătenii mei care timp de câteva ore au stat cu sufletul la gură ascultând poezia, în care este elogiată credința, fapta bună, Dumnezeu, biserica, mama, părinții, frații, prietenii, țara etc. Poezia Rodicăi Toma transmite mesaje, care au menirea să vindece și să aline un dor, o tristețe, o rană sau o deznădejde. Este o poezie simplă și discretă, înțeleasă de tot omul, „de la opincă până la vlădică”. Felul de a fi al autoarei, buna dispoziție a creat o atmosferă de confidențialitate, încât puțin câte puțin până la urmă unii săteni și-au luat inima în dinți și au recitat din propriile creații.
N-a ezitat Rodica Toma să dăruiască o carte bibliotecii și alta elevei clasei a VII-a Marina Bulgaru pentru frumoasa recitare a poeziei „Mă rog”. A fost o activitate bogată din toate punctele de vedere, cu multă poezie, cântec, suflet, amintiri frumoase, sfaturi utile, comunicare și colaborare pe viitor cu Casa Limbii Române, a cărei directoare este autoarea.